Stirbey si Avincis se inteleg bine cu maghiarii

pensiune maghiara

Scriu scurt astazi, ca am o gramada de facut. Deci. Saptamana trecuta a fost Santa Maria, deci mare prilej de sarbatoare (eu avand minim doua Marii in familie). Cum vara nu-ti vine sa intinzi mese in sufragerie si sa stai pe langa soba o zi intreaga ca sa-ti multumesti rudele, am decis sa „iesim” la un restaurant.

Tamas Bistro este localizat in Savadisla, la 20 km de Cluj, si este un restaurant-pensiune cu specific maghiar (doar v-ati dat seama dupa nume). De fapt, daca nu ma insel este prima pensiune deschisa un zona, undeva pe la inceputul anilor ’90. Este cu atat mai neiertat faptul ca doar in acest sfant an am gasit de cuviinta sa-i calc pragul. Oricum, a fost o experienta foarte faina: decor aproape rustic (fara farfurii pictate din plastic), mancare traditionala, servire impecabila. Si aveau pahare adevarate de vin. Adica, chiar pahare Stolzle, diferite pentru vinul alb si rosu. Si chiar am verificat, bufetul era plin de ele, nu doar pe masa noastra sa ma impresioneze. Nagyon szep!

(Sa nu uit sa mentionez ca m-au lasat sa vin cu vinurile mele de acasa, fara taxa de

platou maghiar

dop. Desi, la o verificare sumara a meniului de bauturi, erau bine aprovizionati -alde Vinarte, Terra Romana, Segarcea, la preturi decente).

Revenind, am ales doua vinuri care sa multumeasca toata adunatura familiala: un alb usurel, sec si aromat pentru inceput: Avincis, Feteasca Regala cu Pinot Gris, 2011, si un Cabernet zdravan la felul principal: Stirbey 2009 Acuma, e o provocare sa potrivesti aceleasi vinuri fara sa stii ce vor comanda mesenii, ori ce vor aduce gazdele pe celebrele „platouri cu aperitive”.

Stirbey si Avincis

Din punctul meu de vedere, si-au facut treaba: Avincisul s-a potrivit de minune cu o ceapa murata in stil unguresc, dulce-acrisoara si usor iute, alaturata cu branza de burduf si vinete. E aromat fara sa fie excesiv, are aciditate sa stea langa texturi consistente, si o usoara corpolenta care il tine in gura.

Cabernetul Stirbey, deschis la inceputul mesei (adica cu vreo ora jumate inainte de servire) s-a batut cu o rata pe pat de varza rosie (treaba serioasa, cu rata inabusita in untura de gasca, iar varza rosie gatita cu boia iute). Mi-am lins mainile pana la cot, si paharul paha la fund. Deci maghiarii se inteleg bine cu vinurile de Dragasani. Sau invers?