Epic
Fac parte din generatia celor care au copilarit cu romanul „Toate pânzele sus!” sub perna. Alaturi de „Ciresarii”, acesta a reprezentat unul din capataiurile imaginatiei mele copilaresti, si mi-a marcat pentru totdeauna modul in care inteleg notiunile de departare, libertate, ocean si echipa. Recitit acum, la aproape 20 de ani de la prima lectura, nu reusesc sa-mi reamintesc nimic din contextul copilariei mele de atunci. Romanul e un univers in sine, in care am trait aproape paralel, savurand aventura pe mare, aproape desprins de tot ce se intampla in jur.
Intamplarile relatate de Radu Tudoran au loc la sfarsitul secolului XIX, la putin timp dupa sfarsitul Razboiul de Independenta, pe cand Marea Neagra incepe sa fie traversata de primele nave romanesti, aducand in principate civilizatia cu parfum colonial a navelor de linie englezesti, de prin porturile Levantului. Niciunul dintre personajele romanelor de aventuri romanesti nu a fost mai aproape de spiritul julesvernian, exotic si bantuit de fantasme, ca si capitanul Anton Lupan. Din cate stiu, este printre putinii eroi din imaginarul modern romanesc care merg pana la capatul lumii, alaturi de Mihai Tican Rumano ori Jean Bart. Exista un spirit atat aventuros cat si nostalgic in acest roman, pe langa o doza serioasa de insolit, asociind culturi si civilizatii atat de diverse, Occident si Orient (adica Levant), urban si rural, Europa si America: cimitirul marin de pe coasta salbatica a Marii Negre, istoria macabra cu pirati din insulele grecesti, se amesteca cu aerul rece din Tara de Foc si cu fumurile locuintelor colonistilor din Ushuaia.
Gramma Aligote, Feteasca Alba, Feteasca Regala
Dincolo de imaginile vaste, aromele, mirosurile si gusturile se intretaie necontenit in acest roman: marfurile de contrabanda, opiul ascuns în bagajele negutatorilor, berbecii la protap pe care Ismail ii perpeleste haiduceste, saraigliile promise de turc, plachia de crap facuta la foc mic… painea proaspata facuta de Adnana, whisky-ul lui Martin Strickland… In acelasi timp, puntea Sperantei este si un melting-pot de natiuni si etnii levantine -greci, romani, aromani, armeni, turci, sirieni si francezi …si bastinasi alcalufi din Tierra del Fuego.
Din gura lui Ismail (arhetipul marinarului cosmopolit) ies cuvinte marinaresti in romaneste, cuvinte de alint turcesti pentru Mufidé si Laleli, replici certarete in spaniola prin tavernele din Buenos Aires, injuraturi mustacite pentru Martin Strickland, si strigate papagalicesti catre indienii Tarii de Foc…
vin alb Gramma
Am regasit acest amestec cosmopolit, levantin-occidental, aprig-taraganat, in paharul cu vin: un pic de Aligote frantuzesc, cu neaosa Feteasca Alba, si Feteasca Regala adusa din Ardeal, intalnindu-se intr-o crama tocmai in nordul Moldovei. Ca un roman, Epic 2012 de la Gramma se desfasoara pe capitole gustative, dar are propria sa identitate: verde dar si copt, plin dar suplu, vivace dar si molcom. Are ceva din condimentele levantine, ceva asprime teutonica si ceva joie-de-vivre frantuzeasca. Se duce usor pe gat ca o poveste bine scrisa, si lasa loc imaginatiei sa umple golurile.
Pre graiul lui Ismail: citeam, gustam.
Epic Gramma 2012
Vinul din Cluj 
Pingback: Drama intr-o sticla | Vinul din Cluj