Drama intr-o sticla
Nu e nici o drama daca nu mai gasiti vreo sticla din vinul asta. Va spun eu cum a fost, ca am avut inspiratia sa uit pun deoparte o sticla in coltul unei cutii din pivnita.
Noile etichete, semnate Horatiu Malaele au creat deja suficienta valva, si cand le-am si vazut pe viu mi-am adus aminte ca anul trecut cam pe vremea asta cercetam ceea ce erau pe atunci noile etichete de la Gramma: Epic, Liric si Dramatic. De primele doua am „scapat” relativ repede, ca vinurile albe seci in general au viata scurta prin frigiderul meu.
Dramaticul 2012 insa s-a incapatanat sa intarzie la intalnirea cu tirbusonul si paharul meu, asa ca abia alataieri am scapat vinul din stransoarea sticlei si a dopului.
E mai degraba o drama soft, sau o melodrama, pentru ca vinul s-a cumintit mult in sticla, si-a domolit aciditatea, a mai pierdut din acea vibratie metalica, taioasa. A ramas o aciditate echilibrata, liniara, care impinge aromele spre papile. Aromele s-au mai rotunjit si copt, au capatat ceva textura, nu mai sunt atat de ariene si verzi pe cat erau anul trecut. Ba chiar, pe final, vine o usoara urma oxidativa.
Acum, nu va inchipuiti ca brusc (in fine, dupa un an) vinul a devenit o bomba de fruct, o bombonica, o salata de fructe. Ramane in aceeasi linie proaspata si oarecum austera a vinurilor Gramma doar ca e ceva mai bland si abordabil, mai flexibil. Potriviri culinare? incercati si voi o salata de cartofi, ca doar n-o fi o drama.
Vinul din Cluj 