Vroiam sa scriu scurt si simplu, fara introduceri elaborate, poze mestesugite, straturi de context cultural, metafore si link-uri catre proiecte artistice obscure. M-am razgandit in timp ce tocmai scriam prima fraza, pentru ca mi-am amintit de versurile de mai jos, ale lui Andrei Dosa. Andrei este un poet din Brasov, care descompune in versuri visul american pe care l-a trait muncind si calatorind timp de 4 luni in State, printr-un program Work&Travel:
am recompus meniul zilei
din resturile de pe farfurii
am vazut oceanul
in bazinele cu homari
m-am inchis in spalatorie
sa privesc prin geam fulgerele si autostrada
motocicletele harley calarite
de pensionari burtosi capetele impodobite
Sau
Fiecare cuvant imi trezeste un lant de amintiri, din cei aproape doi ani petrecuti in industria ospitalitatii americane. Printre mese, in spatele barului, in spatele masinii de gatit, printre lazi si bidoane, prin subsoluri de hoteluri si terase nesfarsite, prin statii de Greyhound si moteluri anonime.
Deci nici acest articol nu scapa de o incarcatura pseudo-culturala, cu aluzii post-moderne. Asa. Deci. Poezie:
Avatar de toamna
mi-am incropit un meniu din trei miscari
carbohidrati, branza si vin
albe toate si umede ca becul de la coltul blocului
inghit un calup de branza infasurat in clatita si visez
ca e cel mai fin sushi iar vinul Gramma palid si stralucitor
tine loc de sake si gheisa.
Se numeste Liric, vine de la Gramma, anul de nastere 2012, cupaj (sec) de Aligote, Feteasca Alba si Feteasca Regala, aproximativ in ordinea asta. Bun pentru fantezii in serile ploioase. Si mai bun alaturi de clatite umplute cu branza si chimen.
Pingback: Drama intr-o sticla | Vinul din Cluj