Route du vin a l’Ardelenesque
Cu multe se poate mandri Clujul, buricul Transilvaniei, dar mai putin cu o traditie a viei si vinului. Dealurile de pe valea Somesului, imediat ce iese din munte si salba de lacuri, sunt peticite cu pasuni, porumbisti, livezi de meri si pruni, si proiecte imobiliare. Lipseste tesatura randurilor lungi de vie.
randuri de vie la apus
Asadar, clujeanul iubitor de vinuri care vrea sa iasa dintre rafturile si boltile magazinelor, si sa se murdareasca putin pe ghete, trebuie sa ia drumul spre una din cele patru zari: spre nord la Beltiug si Halmeu, spre vest in dealurile Bihorului, ori mai jos in Minis si Recas, sau spre est la Lechinta.
Eu am apucat-o spre sud, intr-o fumoasa zi de „toamna nebuna”, profitand de oarecari treburi care trebuiau sa ma duca spre Brasov, sa vizitez inima viticola a Trasilvaniei. Caci sa nu gresim: regiunile numite mai sus pulseaza de viata in ritmul propriu, insa grosul vinului ardelenesc se face in triunghiul format de orasele Aiud, Medias si Targu Mures. E usor sa treci cu vederea acest areal, probabil cea mai frumoasa parte a Transilvaniei, spunand emfatic ca aici e Jidvei-land.
Nimic mai gresit: mi-am propus sa vizitez intr-o zi, din goana masinii, patru crame mai vechi sau mai noi, pe care le-am remarcat cu diferite prilejuri anterioare, si care arata cat de diversa e viata viticola in aceasta zona, cate sunt de vazut si de baut, si ce potential urias de crestere se gaseste.
Asadar, iau drumul spre Alba, si prima oprire e la Ciumbrud langa Aiud, la vechile cunostinte de la Domeniile Boieru. Via si crama sunt asezate pe o terasa pe dealul Ciumbrudului, deasupra vaii Muresului, cu o expozitie sud-
vii la Domeniile Boieru
vestica. Vizavi, din varful dealului se vad varfurile inzapezite ale Apusenilor si stancile semete care formeaza Cheile Rametului. Coama dealului este protejata de o caciula groasa de padure, si viile se intind intr-o banda lata imediat sub copaci. Este un microclimat care asigura o coacere lunga si lenta, ferind totodata strugurii de ingheturi timpurii. In capatul dealului se gaseste si celebra livada de migdali.
Producatorul are pe rod cam 90 de hectare, si inca vreo 40 se afla in diferite stadii de replantare, cu soiuri albe si rosii. Mai exista de asemenea si cateva parcele in zona Sebes. Am fost surprins sa vad butuci de Merlot cu ciorchini bogati si bine formati. Pe undeva mi s-a spus ca e si o parcela de Pinot Noir. Asadar, viitoarele productii de roze pot fi facute cu materie prima proprie, fara a mai fi nevoiti sa aduca struguri de la Halewood… Dar marea majoritate e formata din cunoscutele soiuri albe: Sauvignon Blanc, Muscat, Traminer, Chardonnay, Riesling Italian, Feteasca Regala. Parcelele de Muscat sunt majoritare, dar mie tot Traminer-ul imi place.
Traminer roz
Evident, in perioada aceasta a anului sunt ocupati pana peste cap cu culesul. Ploile de saptamana trecuta au intarziat putin procesul, asa ca se vedeau echipe de culegatori imprastiati ici si colo prin diferite parcele. In crama, descarcarea si zdrobirea era in toi, asa ca nu prea am avut loc din cauza lazilor, furtunurilor si diferitelor utilaje. Trei prese isi faceau treaba cu un zumzet infundat, si in aer plutea mirosul proaspat de struguri zdrobiti. In spatele cramei se vedea constructia aproape terminata a unei pensiuni, dotata cu sala de degustare si sala pentru evenimente. Va fi un loc placut de degustare, avand in spate viile, iar in fata o perspectiva generoasa asupra vaii Muresului.
Mi-am luat pentru acasa sa aprofundez un Sauvignon Blanc si un Dry Muscat de 2012, deoarece preferatul meu, Traminer-ul, nu aparuse inca. Grabit, am luat drumul inapoi in Aiud, deoarece se facuse aproape ora praznului, si mai aveam drum lung.
O mica paranteza: Aiudul mi se pare ca devine una din cele mai interesante „pepiniere” de mici producatori, care intra cu curaj si isi fac loc pe piata. Eu cunosc cel putin cateva astfel de exemple, de producatori care au facut pasul esential de la vanzarea vinului in bidoane de plastic, la imbutelierea in sticle, cu tot ce inseamna asta: concept, etichetare, distributie profesionalizata… E foarte imbucurator sa fiu martorul unei mici renasteri a increderii in fortele proprii, si voi urmari cu mare atentie ce se intampla in aceasta zona.
Crama Takacs
Unul din exemplele cele mai bune este Crama Takacs din Aiud. Infiintata in 2008, viile familiei de pe dealul din Ciumbrud furnizeaza materia prima pentru vin, prelucrat si invechit in pivnitele proprii. Produc atat vinuri albe -majoritatea- cat si roze si rosii. In principal, se axeaza e soiurile clasice: Riesling de Rin si Italian, Muscat Ottonel ori Tramier. Mana gospodarului se simte peste tot.
Marea surpriza a fost sa descopar vinuri noi, nemaiauzite. Beneficiind de sprijinul si consilierea d-lui profesor dr. Csávossy György, au reusit sa vinifice nu doar soiuri „clasice” ci si soiuri unice si inedite. Dezvoltate, in cadrul fostei Statiuni de Cercetare de la Ciumbrud, soiuri precum Hercules, Amurg sau Nausicaa (unele clasificate, altele in curs de clasificare) diferentiaza aceasta crama. Aceste soiuri sunt dezvoltate pe plan local, asadar sunt aclimatizate si potrivite specificului locului.
Evident, si aici se desfasura din plin culesul, zdrobirea strugurilor, in paralel cu un proces de modernizare si mutare a
cramei intr-o noua locatie. Am vizitat noul magazin, mic si cochet, completat cu o sala de primire a oaspetilor, pe peretii careia se aflau expuse cu mandrie diversele diplome si embleme de participare. Mi-ar place sa gasesc mai multe astfel de exemple, de curaj si initiativa, de spirit antreprenorial.
panorama spre munte
Dar calatorului ii sade bine cu drumul, asa ca inapoi la masina, sa strabat cei 30 de km ce despart Aiudul de Teius, si apoi cei 22 km pana sub munte, la Crama Telna. Imi vine greu sa imi infranez entuziasmul si sa scriu in mod obiectiv despre acest loc, pe care l-am descoperit cu ceva timp in urma. Totul e interesant, si in acelasi timp de o simplitate dezarmanta: pivnita seculara, adevarat monument istoric dar perfect functionala, vechile butoaie uriase, precum si viile abrupte pe dealurile inalte de la poalele muntilor.
Multe s-au schimbat in bine de la ultima vizita: curtea conacului nobiliar Teleki a fost extinsa si renovata, a aparut un spatiu dedicat magazinului, si o sala de degustare incapatoare. Iar alte lucruri au ramas neschimbate: aceeasi grija si atentie la fiecare etapa a vinificarii, aceeasi preocupare pentru detalii si interventie manuala ori de cate ori e cazul.
Bineinteles ca i-am gasit tot in timpul procesarii strugurilor. Aici, culesul se efectueaza parcela cu parcela, manual, in
pivnita Cramei Telna
functie de expunere, pe masura ce se atinge gradul de coacere dorit. Altitudinea ridicata (peste 600m, cele mai inalte vii din Romania), apropierea muntelui, variatiile mari de temperatura, inclinarea mare a pantelor, expunerea sudica si apropierea vaii Muresului, toate lucreaza spre a asigura o coacere lenta si indelungata, ideala pentru prezervarea aromelor.
Zdrobirea, presarea si limpezirea mustului dureaza cam o zi, iar fermentarea se face in adancul pivnitei, in cisterne de fibra de sticla, cu temperatura controlata printr-un sistem de racire ingenios. Maturarea se face in tancuri de inox, tot in pivnita. De altfel, venerabila constructie multiseculara se pastreaza foarte bine, peretii de piatra masiva si mucegaiul negru de pe pereti asigurand un climat perfect pentru vinuri.
vii la inaltime
Am urcat pe micul deal de pamant de deasupra boltii pivnitei (cam 20 m grosime) si am admirat probabil una din cele mai frumoase privelisti din Romania: un deal inalt si abrupt, practic un mic munte, tapetat intr-o varietate de culori si forme: capite de fan, porumbisti, pasuni, livezi, si randuri de vie dispuse perpendicular, si suspendate pe araci.
La Crama Telna se fac doar vinuri albe, si doar din trei soiuri, si se fac foarte bine: Sauvignon Blanc, Feteasca Regala si Muscat Ottonel. Viile se gasesc in satele Telna si Cricau, cu varsta medie peste 10 ani, iar toate cele trei soiuri sunt avantajate de clima rece si altitudine. Vinurile sunt simple, parfumate, sincere.
Pe vremuri exista un cupaj de Muscat cu Feteasca, dar acum fiecare soi se imbuteliaza separat. Exista planuri pentru renovarea si extinderea vechiului conac, si pentru dezvoltarea de noi spatii. Ma bucur insa ca la vinuri raman consecventi, si fac aceleasi vinuri curate, sincere, cu arome pline si rumene.
Tragand linia pana acum, constat ca anul 2013 a fost interpretat foarte diferit de producatori, aflati chiar foarte aproape unii de altii. Pentru cei din Aiud, a insemnat o crestere in cantitate fata de 2012, dar o scadere in calitate. La Telna, s-au bucurat de zilele reci ale debutului de octombrie, pentru ca nu mai au struguri supracopti ca in alti ani. Sper ca aceste date sa se reflecte si in vinuri.
In continuare, intorcandu-ma la Teius, am afectuat traversarea Podisului Tarnavelor de la vest la est, pe drumul ce duce de la Teius prin Blaj si Tarnaveni spre Targu Mures, traversand astfel inima geografica a Transilvaniei. E un peisaj de o frumusete ireala, cu dealuri rotunde si molcome, paduri dese, lanuri nesfarsite de porumb alternand cu pasuni, si sate ascunse prin vai doar cu turla gotica a bisericii vizibila.
castel la Jidvei
randuri de vie la apus
Lumina toamnei si aerul rece au asigurat o transparenta de exceptie si niste culori nebune, iar curbele drumului pe coastele dealurilor au furnizat doza de adrenalina si inedit. Am trecut in goana masinii pe langa viile Blajului, Campia Libertatii, vechi cetati si conace. Am admirat din viteza nesfarsitele vii de la Jidvei-land, si castelul. Intr-un final, dupa cateva opriri pentru obtinut apa si informatii, am nimerit unde cautam: Villa Vinea sau Castel Vinum, ca nici eu nu stiu cum sa-i mai zic. Mai simplu, cel mai pitoresc punct de pe valea Tarnavei Mici.
La Villa Vinea, uriasa presa gemea si gafaia sub povara ultimilor struguri, culesul se terminase cu cateva ore inainte, viile erau goale si galbene in bataia razelor apusului, iar tancurile de inox gemeau sub presiunea mustului proaspat. Am urcat pieptis dealul cu masina, printre viile proaspat culese, si inundat de o lumina aurie si vibranta. Raiul fotografilor.
In crama, pufaitul presei era atenuat de peretii grosi, astfel ca am reusit sa vizitez in liniste sala baricurilor, unde
Villa VInea baricuri
stateau in adormire vinuri rosii si albe (Feteasca Alba si Regala, luati aminte….). Mai sus, peste uriasul depozit de sticle imbuteliate, se deschide o terasa cu o priveliste incredibila asupra intregii vai a Tarnavei Mici: randurile ordonate de vie dau coerenta peisajului, iar satele si turlele bisericilor asigura perspectiva. Abia sa observ stiva inalta de lazi cu struguri Muscat, pusi la uscat pentru vinul de tip pasito. La Villa Vinea se fac multe vinuri, atat albe cat si rosii, si e riscant sa treci cu vederea chiar si doua-trei. Cele aproape 60 ha aflate pe rod sunt grupate in parcele compacte, aflate in jurul cramei, plantate in 2006 si 2010.
Am tras cu coada ochiului prin magazinul de la intrare, si am remarcat o gramada de noutati (incepand de la niste etichete noi pentru punct.ro, pana la niste magnum-uri de rose… in fine prea multe sa le mai tin minte). Si, o mare realizare fata de alte crame, functioneaza POS-ul, asa ca se poate plati cu cardul…
Soarele isi terminase baia in lumina portocalie a apusului, cand am iesit dintre vii si m-am intors la masina. Patru crame vizitate si 300 km parcursi printre cele mai pitoresti dealuri au trecut pe nesimtite. Cu parere de rau am luat asfaltul in piept si am lasat in urma acest peisaj feeric, si m-am indreptat spre zapezile care sclipeau pe crestele Bucegilor.
Fiecare iubeste vinul in felul lui, dar am certitudinea ca experienta de iubitor de vinuri nu este completa fara aceasta imersiune in anotimpurile viilor, fara cufundarea in adancul pivnitelor, fara discutiile nepretuite cu oamenii care isi mananca painea din vie.
vii pe vale Tarnavei Mici
Vinul din Cluj 
Pingback: O vizita la Crama Takacs | Vinul din Cluj
Pingback: Wine networking cu o Feteasca Neagra | Vinul din Cluj
Pingback: Terra Vinorum | Vinul din Cluj
Pingback: Un Riesling mustacios | Vinul din Cluj
La Crama Telna si Villa Vinea/Castel Vinum am avut si eu experiente foarte placute cu oameni foarte amabili si primitori!
La Domeniile Boieru si la Crama Takacs nu am fost, dar m-ai pus pe ganduri 🙂
Pai merita cel putin la fel de mult sa treci si prin Aiud pe la ei, si cu siguranta ca mai gasesti inca altele de vazut pe acolo.