Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Calator in beci


Au mai ramas pete de zapada pe coastele sure ale dealurilor semete ce se insira pe marginea soselei serpuitoare. Aici, sub poala Muntilor Trascaului, rasuflarea iernii n-a disparut de tot, astfel ca in cativa kilometri trec de la o primavara in plina desfasurare la o iarna care se mai uita inca in urma cu parere de rau.

Mi-am ales un moment bun sa vizitez o crama; in perioada aceasta a anului e destul de liniste: lucrarile din vie n-au inceput inca, vinul pandeste in cisterne; singura activitate ce sparge rutina e peregrinajul cu mostrele de degustare de la un targ la altul.

Curbele sprintene ale drumului inghit sat dupa sat de sub munte, cu case stranse unele ‘ntr-altele de-a lungul firului vaii, cu gradini si fanete abrupte, si cu doua-trei turle de diferite forme ce sparg vazduhul, semnalizand tot atatea limbi si credinte. De la un moment incep terasele cu vii si pomi, drumul se ingusteaza si urca facand curbe tot mai stranse prin ulitele satului, oprindu-se intr-un final in poarta Cramei Telna. Vin s-a facut si se face acolo de cand se stie lumea; in apropiere sunt ruinele cetatii dacice de la Piatra Craivii, iar despre daci se stie ce relatie aveau cu vinul.

Geografic vorbind, Telna este un sat din comuna Ighiu, care mai cuprine satele Sard, Ighiu, Ighiel si se afla pe Drumul Vinului. Si in satele din comunele invecinate sunt plantatii intinse de vii – la Cricau, Bucerdea Vinoasa, etc.. Crama Telna este totusi singurul loc din zona unde se face vin prin procedee industriale si se imbuteliaza in sticle sub eticheta proprie. Evident, si Crama Telna vinde vin vrac, insa este aceeasi calitate cu cel din sticle. Ceilalti producatori din zona il fac in primul rand pentru consumul propriu si eventual vanzare in diverse recipiente. Lucrul acesta creeaza, pe nedrept zic eu, o imagine falsa de „regiune cu vin slab si ieftin”.

Istoric, plantatiile de vie si conacul unde sunt crama si celebra pivnita se afla pe fostele domenii ale familiei nobiliare Teleki -mare familie care a dat principi si guvernatori Transilvaniei. Undeva pe frontispiciul intrarii in pivnita se mai poate vedea inscriptia sapata in piatra cu blazonul familiei si anul in care a luat fiinta aceasta. E clar ca regiunea si vinurile de aici au o valoare si acest lucru se vede din osteneala si eforturile semificative facute inca din evul mediu pentru construirea si intretinerea pivnitei.

Vorbind de pivnita, aceasta este probabil atractia principala, inima si punctul forte al cramei. Sapata intr-un deal pietros, pivinita este in forma de potcoava, cu doua intrari, si se intinde pe o lungime de peste 100 m. Nu pot sa nu admir mestesugul si perseverenta acelor mesteri: pivnita are pereti de piatra de peste un metru grosime, dublati de inca un mic tunel pe exterior, pentru drenajul apei. Din loc in loc sunt mici guri de aerisire care strapung dealul de deasupra. Usi masive, dar surprinzator de usoare, de lemn inchid gurile pivnitei si pastreza intact un microclimat aproape neschimbat de secole; mucegaiul nobil tapeteaza peretii cu o stralucire umeda si palida. Acesta asigura gradul optim de umiditate pentru pastrarea in bune conditii a butoaielor – un alt punct de atractie al cramei.

Desi vinul nu se mai face in butoaie de lemn (mai sunt folosite pentru invechirea unor vinuri), pivnita ar fi goala si incompleta fara pantecoasele recipiente. Ajuns in pivnita, sub ghidarea d-lui Alexandru Borcea, responsabilul cramei, am depasit repede sirurile de butoaie, pentru a ajunge langa cisternele (din fibra de sticla) pline-ochi cu vinuri din trei recolte… albe bineinteles. Regiunea, rece si inalta, se preteaza obtinerii de vinuri albe seci si aromate, asadar cisternele contin Sauvignon Blanc, Feteasca Regala si Muscat Ottonel. Ferma detine vii pe terase inalte, cele mai multe in satul Telna (48 ha), si cateva in satul Cricau (12 ha de plantatii noi -6-7 ani). Terasele imbratiseaza frumos coamele de mijloc si superioare ale dealurilor, fiind unele din cele mai inalte plantatii vinicole din tara -peste 600 m altitudine.

Procesul de vinificare este adaptat spatiilor stramte  ale curtii si pivnitei si interventia omului este prezenta in toate etapele, liniile fiind semiautomate. Fiecare soi se vinifica separat; mai mult, anumite terase si parcele sunt selectate si vinificate distinct. La intrarea in pivnita sunt puse la pastrare in lazi speciale cateva zeci de sticle de Muscat din 2006 (langa vreo 2-3 diplome cu sigla Vinul.ro …nu m-am uitat atent).

Vinurile din 2011 sunt inca in curs de procesare iar cele din 2009 sunt deja in sticle, astfel ca am gustat (frugal, desigur, deoarece eram cu masina) Feteasca, Sauvignonul si Muscatul din 2010, direct din cisterne.Racoarea pivnitei, sub lumina difuza (sau mai degraba penumbra) si masivitatea cisternelor, amplifica prospetimea si aciditatea vinurilor. Am plecat cu trei sticle in portbagaj (asa, pentru drum), pentru care am primit bon, desigur.

Ca o paranteza, am putut observa diferenta semnificativa dintre vinul din cisterna, cel din sticla pastrata la producator, si cel din sticla cumparata de la sfarsitul lantului de intermediari. Sunt tot mai convins ca o mare parte din defecte sunt dobandite la sfarsitul sirului de „maini” prin care trece vinul, adica prin manipularea si pastrarea improprie de catre distribuitori, angrosisti, retaileri.

Pe picior de plecare, am shimbat cateva vorbe despre perspective: doresc sa investeasca in renovarea si extinderea vechiului conac, in modernizarea etichetelor, si in deschiderea unor magazine proprii (in Cluj, de exemplu). Caracterul acestor vinuri find foarte sec, acid, mineral, arome vii si culori palide, combinate cu productia redusa ca volum, s-ar potrivi o abordare mai moderna, new world, care sa tinteasca spre un public mai tanar si urban. Legatura cu sutele de ani de traditie nu trebuie abandonata, doar ca aduce un anumit gen de public, care asigura cel mult supravietuirea dar nu dezvoltarea afacerii. O tema interesanta de gandire pentru un studiu de marketing si poztionare strategica…

Dar calatorului ii sade bine cu drumul, asa ca am lasat in urma dealurile cenusii, indreptandu-ma spre muntii inca incarcati de zapada.

3 comments on “Calator in beci

  1. Pingback: O vizita la Crama Takacs | Vinul din Cluj

  2. Pingback: Route du vin a l’Ardelenesque | Vinul din Cluj

  3. Pingback: O insula de normalitate: Crama Telna | www.provin.ro - Pentru si despre vin... cu pasiune si venin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Disclaimer

Ceea ce scriu reprezinta opiniile si experientele mele personale referitoare la produsele si evenimentele descrise

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2,479 de urmăritori

Categorii articole

%d blogeri au apreciat asta: