Terra Vinorum
Abia doua luni au trecut de la periplul meu pe la cramele din centrul Transilvaniei, una din zilele petrecute cu cel mai mult folos, si in acelasi timp una din cele mai frumoase aventuri vinicole. Atunci scriam despre zona cuprinsa intre orasele Aiud si Teius (de fapt doua regiuni viticole distincte), care devine o adevarata pepiniera de mici producatori, si musteste (ce metafora!) de activitate vinicola.
Am avut ocazia in acest weekend sa aflu mai multe si sa aprofundez putin o parte a aceatei zone, si am avut o adevarata revelatie, descoperind cat de vie si de vasta este activitatea micilor producatori in acest colt de tara. Pana acum in mintea mea, zona numita istoric Terra Vinorum -cuprinzand satele de pe raza comunei Ighiu, jud. Alba -se rezuma la un singur producator: Crama Telna. De fapt, fiecare din satele ce compun aceasta regiune -Ighiu, Ighiel, Telna, Bucerdea Vinoasa, Sard, Cricau- adaposteste numerosi mici producatori. Acestia nu numai ca pastreaza traditia cultivarii viei, dar au reusit sa faca doi pasi foarte importanti: sa vanda vin imbuteliat, nu doar vrac, si sa se asocieze.
Am descoperit ca satul Bucerdea Vinoasa este centrul unei astfel de asociatii, care la randul ei este parte dintr-o asociatie mai larga: exista asociatia producatorilor din Bucerdea, care face parte din asociatia producatorilor din zona Terra Vinorum, care la randul ei face parte dintr-o organizatie-umbrela ce grupeaza toti producatorii din cele patru regiuni viticole ale judetului Alba. Ca o paranteza: din cate cunosc, judetul Alba este singurul judet cu patru regiuni viticole distincte (avand statutul de DOC). Oare gresesc?
Evident, multi pasi sunt in continuare de facut pentru a da acestor asociatii amploarea si vizibilitatea necesara. Insa se pare ca in Bucerdea exista cu adevarat spiritul asociativ si intreprinzator, si deschiderea de a face lucrurile impreuna. Am vizitat un mic muzeu etnografic, care nu e cu nimic mai prejos la nivel documentar si expozitional fata de alte muzee similare. Acesta grupeaza obiecte de partimoniu din zona, donate chiar de catre locuitori, care ilustreaza obiceiuri si ocupatii specifice.
Are de asemenea si o bogata colectie cu fotografii de epoca, mai ales de la inceputul secolului XX -probabil perioada de aur a lumii satului romanesc. In paralel, exista o scoala populara de arte, care duce mai departe mestesuguri locale -gen tesut, impletit- si care este frecventata de copii si turisti deopotriva. Chiar si scoala din localitate cuprinde o multime de activitati, printre care pictura de icoane pe sticla e la loc de cinste.
Revenind la vin, in Bucerdea Vinoasa s-a deschis Casa Apoulon, adica un centru expozitional dedicat viei si vinului, cu rol de biblioteca vinicola si sala de degustare. Acesta este amenajat chiar intr-o fosta pivnita, renovata si adaptata, si cuprinde o expozitie cu vinuri atat din Bucerdea, cat si din localitatile invecinate, si din celelalte regiuni viticole: Aiud-Ciumbrud, Sebes-Apold, si Tarnave. Am fost surprins si am petrecut minute bune in fata rafturilor de caramida, studiind etichetele pe care nu le mai vazusem pana atunci: simple, purtand clar numele producatorului, soiul si anul de recolta. Multe din ele erau bilingve, ca semn al multiculturalismului zonei. Si diversitatea soiurilor este sustinuta, in aceasta regiune se mai cultiva inca pe scara larga soiul Iordana, odinioara prezent peste tot in Transilvania.
Si posibilitatile de cazare in zona sunt diverse. Noi am stat la pensiunea Terra Mythica -probabil cea mai extinsa din zona- insa am vazut si alte pensiuni in zona, si am inteles ca exista posibilitatea de cazare si direct la gazda.
Am degustat trei vinuri albe de la Aiud-Ciumbrud, de la Crama Logos, purtand semnatura oenologului Emil Andras: un Plebanos 2001 sec, o Feteasca Regala 2007 demisec, si un Traminer demidulce. Pe langa nota de rusticitate, m-a surprins in mod placut capacitatea de invechire a acestor vinuri. Chiar si cel din 2001 era foarte vioi si echilibrat, iar Feteasca Regala se poate masura cu multe surori de la raft. Mi-a facut cu ochiul si o sticla de vinars denumita in gluma „coniac” dar am lasat-o pe alta data. Am inteles ca producatorii mai indrazneti experimenteaza si cu soiuri rosii.
Concluzia mea e ca se poate. Se poate si fara investitii strainte, si fara subventii de la stat. Se poate si fara fonduri structurale, si fara replantari masive. Se poate si fara oenologi consultanti, si fara rebranding-uri care iau ochii. Se poate si impreuna, in comunitate, nu doar fiecare pe drumul lui. Se pot face lucrurile asezat, gospodareste, temeinic, nu doar in goana dupa un profit imediat. Si mai ales se pot face in armonie cu traditiile si specificul locului, in spiritul comunitatii. Cred ca este o lectie de invatat pentru multe alte regiuni viticole.
Vinul din Cluj 
Pingback: O vizita la Crama Takacs | Vinul din Cluj
Felicitari acestor producatori!! Bravo!! asa se respecta si traditiile nationale si vinul facut de micii producatori. Oricum site-ul cramei este superb….Acum ce as vrea ar fi sa beau aceste vinuri…Poate cand ajung prin zona dau si o fuga…
Deoarece acesti producatori au cantitati mici, vinurile sunt disponibile doar la ei la carama… un motiv in plus sa-i vizitezi 🙂