Un Riesling mustacios
Cu atatea jucarii sclipitoare in bucatarie (a se citi vinuri noi) stranse in urma periplului prin cateva din cramele Transilvaniei, mi-a fost greu sa rezist sa nu „tirbusonez” macar una-doua din ele. Desi mi-am promis ca o sa le iau metodic, o sa le dau timp sa-si revina dupa drum, etc. Mda. Halal promisiune din partea unui iubitor de vinuri ahtiat dupa noutati si curiozitati…
Ca tot vorbim de curiozitati, cu siguranta ca veti intoarce capul pe strada daca va veti intalni cu niste domni decorati cam asa:
Acesti domni au putut fi vazuti pe strazile din New Orleans in urma cu vreo luna si ceva, in timpul National Beard and Moustache Championships. Cu siguranta aspectul practic si utilitatea au fost factori secundari in alegerea acestor tinute de parada. Sunt fortate, alegorice, extravagante.
Riesling de Rin 2012
Villa Vinea
Cam asa m-am simtit si in preajma Rieslingului de Rin 2012 de la Villa Vinea. Un vin care incearca cu tot dinadinsul sa arate ca e si el pe acolo, cot la cot cu ceilalt. Si pana la un punct are dreptate: culoarea galben-verzuie stralucitoare, aparenta proaspata, tinereasca. Daca era asa, era ok. Apar insa niste note fortate, cumva nelalocul lor: un nas excesiv de citric si mineral, un corp prea subtire si lipsit de consistenta pentru ce promite nasul. Arome intense, intepatoare, de struguri copti, ierburi verzi, lamaie zaharisita -intr-un cuvant, de toate- si peste ele o aciditate taioasa.
Sa ne intelegem: vinul nu are vreun defect major, e perfect baubil si poate satisface multe gusturi. Pentru papilele mele simandicoase si cu pretentii insa, senzatia de dezechilibru a fost prea puternica s-o trec cu vederea. Aromele acelea care trag in toate directiile, fara o coerenta, aciditatea care e intinsa la maximum, lipsa de sincronizare intre nas si corp, ma fac sa ma gandesc imediat la acea pereche de mustati…o curiozitate, o extravaganta si atat. In plus, imi vine greu sa gasesc o asociere culinara acestui vin, ceea ce e un mare no-no pentru mine…
Riesling de Rin 2012
Vinul din Cluj 
L-am degustat si eu la crama, si stiti cum se zice: la fata locului toate vinurile sunt bune 🙂
Ce mi-a ramas in minte e aciditatea & mineralitatea si subtirimea corpului, dar sa le dam credit pentru ca via e inca tanara si oamenii de acolo sunt super.
Absolut, via e tanara si ei au scos tot ce se putea din ea, dupa cum am zis si intr-un cometariu mai jos. Rezultatul e cam fortat pe gustul meu, dar pe masura ce se va maturiza via, va capata mai multa complexitate.
Let’s hope! 🙂
Pai la anul pe vremea asta …sunt iar pe ei 🙂
l-am incercat si eu. ce mi-a ramas in minte a fost mineralitatea. L-am gasit. f. sarat pt. gustul meu.
Da, cam toate aromele sunt intinse pana la limita. E de apreciat ca au reusit sa scoata atat de multe dintr-o vie tanara, dar gusturile nu se leaga, dau o senzatie de artificial.
Iata o sugestie pentru un risling barbos:
http://hiconsumption.com/2013/10/mr-incredibeard-isaiah-webb-is-the-king-of-beards/
Daca avea o barba cu tirbuson si tasse-du-vin, era castigator! 🙂