DAVINO e de vina
vinuri Davino
DAVINO e de vina pentru ca aseara am ratat cel putin alte doua evenimente interesante legate de vinuri, si am preferat sa-mi petrec seara printre mozaicurile de la Restaurantul DaDa, in compania etichetelor albe, cu desene rupestre. Adica, oricum ma intalnesc suficient de rar cu ele, asa ca e realmente o coincidenta mult prea mare: eu sa ma nimeresc in Bucuresti, degustarea sa fie organizata taman atunci, lista de vinuri prlina de noutati tentante…
Nu cred ca e necesara vreo introducere elaborata, despre producator, locatie, filozofie si vinuri.. „eticheta cu mielul” a devenit de mult timp aproape un obiect de cult printre cei interesati de vinuri si de imagine. Eu am ramas mult timp fidel cinstitului Faurar, si rareori am evadat in sferele inalte alte etichetelor „calitativ superioare”. Asa ca aceasta excursie printre „monumentele” vinurilor romanesti a fost mai mult decat binevenita. Deci vinurile:
• 2011 DAVINO Revelatio (Sauvignon Blanc & Feteasca Alba):
Culoare aurie, usor mata. Nas reductiv, urme de drojdie, patiserie. Se deschide spre flori de tei, ceara, apoi chiar
Revelatio Davino 2011
urme de alune de padure. Atac discret, cu arome de strugure verde, dude. Corp fin, elastic, cu textura vibranta, ajutata de o aciditate inalta, metalica, prezenta pana la sfarsit. Final scurt, astringent, usor arzator. E un vin de tinut inca ceva timp, sa se mai domleasca aciditatea si nasul sa capete mai multa savoare.
• 2009 DAVINO Revelatio (Sauvignon Blanc & Feteasca Alba):
Mai asezat si echilibrat. Culoare de aur patinat. Nas fin, cu croissant cu unt, ceva ghimbir usor intepator. Atac citric, cu coaja de grapefruit, continuat cu o aciditate medie, bine sustinuta. Arome coapte, rotunde. Textura cam subtire. Final foarte intepator, inecacios, de piper alb. Alcoolul destul de sesizabil, chiar si servite bine racite. Un vin care exprima eleganta in ciuda acestor mici defecte. E un vin gurmand, de masa cu preparate fine.
• 2011 Iacob Rosu (Cabernet Sauvignon & Feteasca Neagra):
Culoare rubinie cu vinisoare violacee. Nas cald, volatil, cu alcool destul de evident. Arome de lemn afumat, fructe rosii coapte, intense. Tanini duri, intepatori. Corp dens, extractiv. Final amarui. Aceasta eticheta trebuie sa inlocuiasca vechea gama „Ceptura”, care se pare ca nu a prins la public, etichetele fiind prea discordante. Vinul, in schimb, in opinia mea nu aduce nimic in plus fata de Faurar, poate chiar e mai alcoolic si taninos.
Flamboyant si Domaine Ceptura
• 2010 DAVINO Purpura Valahica (Feteasca Neagra)
Culoare violacee, cu urme purpurii inchise. Nas intens, cu cirese negre, pruna uscata, cafea neprajita. Corp dens, dur, aspru, cu tanini in curs de integrare, si astringenta ridicata. Arome preponderent de fructe negre -mure si porumbe- si ceva pamantiu. Final lung, usor intepator. E frumoasa aceasta Feteasca si acum, asa tanara, intr-un fel kinky, pentru iubitorii de hardcore; eu voi mai astepta un pic. Dar ma gandesc la ea.
• 2010 DAVINO Domaine Ceptura Rouge (Cabernet Sauvingon, Merlot & Feteasca Neagra)
friptura de vitel si Flamboyant
Culoare rubinie stralucitoare. Nas echilibrat, fin dar bine definit, cu tuse precise de fructe coapte si confiate, si nuca verde, plus o boare de ardei gras. Corp de consistenta medie, destul de fin, cu aciditate discreta si tanini fini, dar insuficient integrati inca. Final lemnos, masiv. Un vin frumos, gurmand, cu o viata indelungata inainte. L-am potrivit la masa atat cu cotlete de vitel pe grill si ciupercute, cat si cu un desert cu ciocolata amara.
• 2010 DAVINO Flamboyant (Cabernet Sauvignon, Merlot & Feteasca Neagra)
Inchis, dur abrupt. Nas verde, chiar crocant, amarui. Corp taninos, masiv, cu textura densa. Final cu urme afumate. De lasat in pace inca vreo doi ani.
• Surpriza din incheierea serii a fost Revelatio 2012, cu aceleasi proportii de Sauvignon Blanc si Feteasca Blanc. Culoarea e mult mai intensa si matura, chiar si decat 2011. Nasul porneste avantat, cu fructe galbene proaspete si petale de iasomie, dar in gust nu se continua cu aceeasi exuberanta. Aciditatea foarte inalta, chiar stridenta, si finalul citric strica echilibrul. E de asteptat.
In mare, vinurile ne-au furnizat o seara placuta, si excelente subiecte de conversatie. Desi voi ramane in continuare fidel Faurarului, am niste ganduri de ceas tarziu cu Purpura … asa, peste ceva timp. Probabil si cu Revelatio 2011 sper sa-mi fac de lucru, cand o sa gasesc vreo asociere culinara mai deocheata.
Vinul din Cluj 
Pingback: Lectia de la Davino | Vinul din Cluj