Lectia de la Davino
degustare Davino
Pentru impatimitii cititori ai acestui mic blog (multi, putini, va iubesc!) poate a fost evident un mic sentiment disimulat de frustrare in urma degustarii de vinuri Davino de la Restaurantul DaDa, la care am participat cu aproximativ o luna in urma.
Frustrare, pentru doua motive: multe din vinurile deschise in acea seara au fost mult prea tinere, inainte de momentul optim de consum (inca cred cu tarie asta), si pentru ca nu am simtit o diferenta calitativa semnificativa intre Faurar si Iacob -noua eticheta pozitionata intre Faurar si Domaine Ceptura.
Nu inseamna ca m-am reconvertit si am renuntat la Faurar, insa mi-am mai nuantat opiniile, in urma unei foarte placute
Faurar, Iacob, Domaine Ceptura
(si instructive!) seri petrecute ieri in compania vinurilor Davino. La magazinul Comtesse du Barry din Cluj a fost organizata o scurta prezentare si degustare, pentru „horecari”.
Vinurile au fost cele pe care ne-am obisnuit sa le gasim pe terase, restaurante si bistro-uri: Faurar alb si rosu, Iacob alb si rosu (fost Ceptura, fost Chateau Domaine Ceptura), si Davino Domaine Ceptura. Ce am remarcat fata de degustarea de acum o luna:
–Iacob alb (2011) este mult mai discret si are mai multa finete decat Faurar alb (poate datorita lipsei Riesling-ului Italian din compozitie?). Aciditatea inalta, mineralitatea si corpul cu textura medie il recomanda ca un vin de gastronomie;
fise tehnice de vinuri
–Iacob rosu (2011): mult mai echilibrat si mai fin decat la ultima degustare. Lemnul excesiv s-a retras cumva in interiorul corpului dens si carnos, iar taninii s-au mai cumintit. Eu un vin bun de o masa „cu de toate”, dar merge destul de usor si la pahar. Atentie la temperatura de servire, ca alcoolul incepe sa se simta destul de tare cand vinul se mai incalzeste;
–Davino, Domaine Ceptura Rouge, 2010: tanini mult mai integrati, a mai disparut amareala si lemnul din postgust. Frumos, rotund, aproape echilibrat (in ciuda alcoolului … eh, sa lasam asta).
De fapt, mi-am placut cel mai mult abordarea si prezentarea. E un gest pe care nu l-am vazut prea des (desi am fost pe la un unumar de degustari), in care un reprezentant al producatorului se intalneste cu „horecari”, cu oameni care ii vand, ii promoveaza vinul, si cunosc tot ce „se zice si se cere” despre acel vin. Pregatit cu informatii, cu fise, cu raspunsuri, cu solutii. Pregatit cu detalii pe care de obicei doar oenologul le stie (si nu le spune). Deschis la discutii, dechis sa auda si opinii negative, fara sa fie mereu in defensiva, si fara sa sara cu gura asupra celui ce contrazice.
E un gest plin de normalitate, poate prea plin de normalitate, asa ca ma sperie: oare doar Davino procedeaza asa?
Ceptura
Vinul din Cluj 
Adică cea cu dopul. 🙂
Prima e de fapt …ultima facuta din toata seria. Nu e asa spontana ca celelalte, am „aranjat” putin decorul. Dar si mie imi place cum a iesit 🙂
Ce mult îmi place prima poză!