Dragasani in sase vinuri
Sunt convins ca nu ajung sase vinuri pentru a incapsula gustul, spiritul si atmosfera din viile Dragasaniului. Din fiecare dintre cramele prezentate as fi putut selecta cate sase vinuri, si tot nu as fi epuizat subiectul.
vii spre Olt
Am ales insa sa „tratez” vinurile din Dragasani in aceasta ultima degustare de la Bruno inainte de o binemeritata pauza de vreo trei saptamani (pentru documentare gastro-vinicola, bineinteles), din mai multe motive: cateva soiuri si vinuri deosebite degustate de-a lungul timpului de aici, plus faptul ca e o regiune relativ compacta si cu trasaturi pedoclimatice asemanatoare, plus multitudinea de poze si impresii personale stranse in mai bine de trei ani de cand trec cu constiinciozitate prin valea Oltului, de vreo doua ori pe an, ca sa regasesc privelistea din varf de deal.
vii la Dragasani
Asadar, duminica trecuta a fost (pentru mine) in aceeasi masura o prezentare si degustare, cat si o depanare a unor amintiri placute si povesti, care m-au transpus pentru cateva secunde intr-o seara de vara, pe culmea dealului sub cerul instelat, cu Oltul lucind palid in departare, si cu un pahar de Cramposie in mana.
Cu toate ca as fi vrut sa fie sase crame cu cate o eticheta de la fiecare, restrictiile disponibilitati sii livrarii anumitor sticle m-au adus la un compromis. Am aliniat patru producatori din Dragasani, nu neaparat in ordinea importantei, si am selectat de la fiecare cate un vin pe care l-am considerat mai mult sau mai putin reprezentativ pentru acea crama:
degutare la Bruno cu vinuri Dragasani
–Cramposie 2011 Avincis: inca proaspata si verde, racoritoare, cu o usoara cadere de aciditate in final, buna de deschis conversatia;
–Sauvignon Blanc 2012, Casa Isarescu. Pe cuvant ca am vazut anul pe eticheta abia dupa ce servisem jumatate de sala, si mi se pusese un nod in gat… VInul insa a fost surprinzator de proaspat si vivace, chiar daca trecusera patru ani peste el. Simplu, racoritor, cu arome citric-coapte, a facut tranzitia spre un vin mai serios;
–Feteasca Regala cu Pinot Gris, 2011, Avincis. Este un food-wine excelent, textura consistenta, aromele coapte si aciditatea medie il fac potrivit pentru a sustine o multime de preparate;
degustare Cramposie
–Novac 2011, Stirbey: asa cum il stim, Novac-ul atrage atentia asupra sa ori de cate ori apare in scena. S-a potrivit de minune cu o tocanita de bernecut si mamaliga;
–Cabernet Sauvignon 2012, Bauer: un adevarat power-wine, musculos si galagios ca un Hummer, insa la fel de greu de manevrat prin gura si printre preparate. Locul lui e in aer liber, pe dealuri, prin fumul gratarelor, la lupta cu fripturile; intr-un bistro se simte la fel ca respectiva masina americana intr-un loc de parcare din Centrul Vechi: inghesuit, nelalocul lui, si strident. Mi-a placut vinul asta (desi nu sunt mare fan de Cabernet) tocmai pentru stilul indraznet si diferit;
Tamaioasa Stirbey sec si dulce
–Tamaioasa Romaneasca dulce de la Stirbey a incheiat frumos masa, cu dulceata perfect echilibrata de aciditatea inalta si de postgustul proaspat, potrivindu-se cu niste gomboti cu stafide si visine.
Practiv, seara de duminica a fost un fel de recapitulare a materiei din anii precedenti, pentru ca in saptamanile urmatoare urmeaza o multime de lansari de vinuri noi, asa ca Dragasaniul va reveni din nou in atentie. Si pe lista mea de destinatii.
Vinul din Cluj 