Sarutul furtunii la Dragasani
felinare colorate
Având ca fundal al intamplarii un eveniment la o crama, protagonistii povestii converg din directii opuse spre punctul de desfasurare, aflat la Via Sandu, pe coama dealului care domina Oltul la Dragasani. Exista, sa-i spunem asa, grupul de actiune local, care pregateste terenul prin punerea la dispozitie a locatiei si asigurarea celor necesare. Intervine apoi grupul din Bucuresti, nerabdator si infometat, care trece direct la fapte prin infierbantarea gratarului. Pe rand sosesc grupul din Nord si grupul din Vest, la fel de insetati si infometati, care incearca de zor sa se puna la curent cu cele mancate si baute pana atunci de grupurile precedente. Incet-incet grupul local primeste intariri si revine puternic pe pozitii, astfel ca farfuriile si paharele se golesc rapid.
Nu in ultimul rand, personajul, care da si titlul intamplarii, nu se lasa mult asteptat
cu un ochi rade, cu altul varsa
si isi face intrarea zgomotos, prin rafale scurte de vant, plafon coborat de nori, si un spectacol de lumini si sunet -respectiv tunete si fulgere. O pasiune mistuitoare se naste intre furtuna pogorata din nord, si valea Oltului, norii grei si fulgerele late cat cerul bantuind orizontul pana tarziu dupa inserare; mica cabana din varful dealului ramane tintuita insa intr-o suspecta oaza de liniste intre norii de ploaie, despre care unii speculau ca ar fi „ochiul furtunii”.
Așa cum e de asteptat, punctul de interes al reuniunii au fost ceea ce se intampla pe gratar si in pahare. Pantagruelic, de pe gratar au coborat rand pe rand in farfurii: niste lipii umplute cu tocatura, carnati picant fripti pana la os, ceva dovlecei si felii de vinete inegrite si infierbantate bine. Apoi, cochete si delicate, niste ciupercute umplute cu gorgonzola si ceapa, cremoasa si fierbinte, urmate de niste rosii uriase, cat niste mici pepeni, asezonate din belsug cu verdeata si usturoi. La sfarsit, carnea aproape ca n-a mai contat.
rosii la gratar cu verdeata
fructele gratarului
Cramposie 2011 cu carnati picanti si lipie
Cu ce am stins aceste fierbinteli, picanterii si afumaturi? In primul rand, cu o cinstita Cramposie 2011 Via Sandu, vinul casei ca sa zic asa. Parca s-ar fi inteles cu gratarul sa se potriveasca: unul afumat, celalalt proaspat, unul fierbinte, celalalt rece si racoritor, unul incarcat de grasimi si fumuri, celalalt floral si cu un usor iz amarui, pelinos. Culoarea a fost greu de distins in penumbra norilor de furtuna, dar as zice ca e mai mult spre galben decat spre verde; iz neaos, sanatos de iarba, flori de pajiste si corcoduse, corp zvelt si putin aspru, cu aciditate inalta si cam intepatoare, arome simple de corcoduse, caise necoapte si cimbrisor, iar pe final vine un postgust amarui, cumva pelinos, racoritor. Mare nedreptate i-am facut Cramposiei asteia ca n-am pomenit-o mai des, de cate ori am trecut pe aici, pentru ca e unul din cele mai bune vinuri de baut in aer liber: nu e sensibila la temperatura de servire, nu are arome delicate care sa se rasufle, si e suficient de indrazneata ca sa razbata si prin fumul gratarelor.
Trecand in alt registru, am gasit prin frigider unul din cele mai interesante rose-uri intalnite anul
rose Villa Vinea 2012
asta: Zweigelt Rose 2012 de la Villa Vinea. Ca soiul e inca aproape necunoscut la noi nici nu mai e nevoie sa amintesc. Ceea ce mi-a atras atentia insa este culoarea deosebita, cu irizatii violet-magenta, aproape ca ecranul telefonului. Nasul si gustul sunt mult mai putin „digitale” ca sa zic asa, cu arome discrete de pepene rosu, coacaze si visine, si cu ceva grapefruit in postgust. Elegant, pacat ca nu l-am intalnit mai devreme, ci tocmai acum in mijlocul verii.
Pe finalul serii (dar nu si al furtunii) am gustat un pic din Cramposia 2012 -un vin puternic reductiv, care dupa o aerisire serioasa in decantor ramane cu niste note uleioase de peltea de gutui, miere de salcam si rubarba. Nu-l vad imbuteliat, ci mai mult ca un experiment pentru a arata potentialul acestui soi.
Pentru hipsteri:
Pentru gurmanzi:
Vinul din Cluj 
Pingback: Pariul cu vremea la Dragasani | Vinul din Cluj
Pingback: Dragasani in sase vinuri | Vinul din Cluj
Foarte fain ! Mi s-a facut foame citind randurile astea 🙂
Ai schimbat camera? Fotografiile sunt excelente
Salut, merci de aprecieri. Am folosit doua lentile: una de 50 mm f 1.8 pentru pozele de grup si panorame, si un tele de 200 mm pentru close-up-uri.