Antrenament cu Oprisor pentru Goodwine
degustare la Crama Noastra
Aseara am intrat in cantonamentul oficial de pregatire pentru targul de vinuri Goodwine (22-24 noiembrie), iar prima etapa a fost un meci de incalzire cu vinurile Cramei Oprisor. Chiar daca, conform obiceiului, voi „presta decat o zi”, respectiv vineri, va fi o zi destul de intensa, cu o combinatie de sprint si maraton printre standurile cu vinuri.
Ca intotdeauna, am un mic plan prestabilit, suficient de flexibil, si este cu atat mai util sa fac cunostinta cu unele dintre vinuri inainte, ca sa marchez „jaloanele” pe traseu. In degustarea de aseara de la Crama Noastra am pus un mare jalon in dreptul standului Cramei Oprisor, care va fi un must pe lista de vizitat. Cele cinci vinuri de gustate aseara m-au convins ca e de neratat acest stand, si de neiertat evitarea lui.
Sub bagheta dirijorului Boris, am trecut printr-o selectie interesanta de cinci vinuri, dintre care patru noutati (cel putin pentru mine):
–Caloian roze 2013, de un roz intens, cu sclipiri carmin. Nu am retinut exact soiurile, banuiesc ca e o combinatie de
Caloian Roze 2013
Cabernet cu Syrah (rog confirmare!). Prospetime si simplitate -arome de fructe rosii necoapte (gnditi-va la visine culese prin luna mai), aciditate inalta, corp usor lipicios in gura, final scurt si putin intepator. Ce sa-i urez? sa se termine repede 🙂 ;
–Rusalca 2012: am mai avut-o prezenta in degustarea pe care am organizat-o la Bruno, dar acum am avut timp sa o analizez mai pe indelete. Aceleasi patru soiuri -Sauvignon Blanc, Chardonnay, Riesling (italian) si Pinot Gris, probabil intr-o proportie diferita fata de vinul din 2011. Nasul e dens si intens, dominat de notele tipice de la Sauvignon Blanc, cu corp cu consistenta, aciditate joasa spre medie si final citric. Temperatura de servire e importanta, pentru ca alcoolul te cam fura daca se incalzeste putin in pahar. Este un vin care cere mai mult decat o salata, si merge in zona de preparate mai consistente;
degustare vinuri Crama Oprisor
–Dragaica 2012: tot patru soiuri, tot internationale (Cabernet, Merlot, Pinot Noir si Shiraz), unele din ele au fost baricate, undeva intre 6 si 12 luni. Deh asa e in Oltenia profunda, totul e evaziv 🙂 Are un nas dens si aromat, cu fructe rosii coapte, condimente calde si lemn afumat. Atacul e fructat si zemos, umple gura, dar aromele cad destul de brusc spre final, lasand postgustul prada aciditatii. A fost un vin pe placut publicului feminin, eu mi-as fi dorit mai mult echilibru intre atac si postgust, si mai multa consistenta la mijloc;
–Cabernet 2011 „Eticheta Rosie”: acest vin cred ca este o buna exprimare a spiritului oltenesc (in gluma, evident!) -este cate putin din toate, fara sa fie ceva in mod clar. E editie limitata inca de la lansarea gamei in 2007, dar limita a crescut an de an de la 3,700 la peste 15,000 sticle in prezent; e din Cabernet, dar de pe diferite parcele, din vii cu varste diferite, vinificate separat, si a fost baricat undeva intre 6 si 12 luni… De aceea proabil, nu face parte din nici o gama propriu-zisa a producatorului, ci e o categorie in sine. Am remarcat lansarea lui acum vreo luna, dar sticla cumparata am pus-o bine, asteptand un prilej sa-l degust. Si iata, am adulmecat nasul salbatic, verde si aspru, cu note amestecate de lemn afumat, fructe negre, si ceva rasinos; corpul e consistent, masiv, cu tanini aspri, aciditate inalta, si un final piperat, picant de-ti dau lacrimile. E un vin cu mare potential de invechire, si eu personal imi iau angajamentul public ca nu deschid sticla pe care o am decat in vreo trei ani!
–Smerenie 2011: dincolo de povestea cu conceptul pornit de la mirosul de „chilie de calugarita”, vinul se remarca intr-
Ispita
adevar prin finete si catifelare. Practic, daca pornim de la compozitie, este de fapt un Pinot Noir „aditivat” cu niste Dornfelder pentru culoare si aciditate, si Shiraz pentru corp si ceva mirodenii. Este fluid, matasos, si am apreciat in mod deosebit echilibrul. Nu l-as supara cu vreun preparat culinar, ci merge bine baut cu tihna si un gand bun;
In finalul degustarii, Boris ne-a ispitit aratandu-ne Ispita, noul vin-concept despre care se stiu atat de putine, incat aveam oarecari dubii ca ar fi real. E real, l-am atins, si am urlat „Este!” (in gand, bineinteles) …si atat, ca sticla a ramas binemersi inchisa si s-a intors in cutie, pe raftul magazinului. Bosumflat, m-am consolat ca poate-poate il gasesc la stand la Goodwine… daca ma duc din vreme…
Inchiei recomandand tuturor celor care au drum de vineri pana duminica prin Bucuresti sa treaca pe la Goodwine. Ca-i fain!
Vinul din Cluj 
Asteptam concluziile 🙂
Concluziile probabil in weekend, cand voi apuca sa scriu articolul….
Baftă la sprint-maraton! 🙂
Merci, va urma un articol in weekend, bineinteles 🙂
Pingback: Crama Oprișor și farmecul Olteniei Profunde - Urban Gourmet