Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Inflatia in 2014


Nu va fie teama, nu am schimbat tematica blogului intr-unul economico-financiar, si nici nu ma ocup cu predictiile (astrologice, ori de alta natura). Vreau insa sa incep anul 2014 cu un articol mai serios, mai analitic, care sa dea de gandit, and stuff… Ah, by the way, la multi ani si multe vinuri bune in noul an!

Printre preocuparile mele recente, la munca, se numara si teoria programelor de fidelizare, iar liniile aeriene, cu ale lor programe de frequent flyer se numara printre exemplele clasice. De obicei, acest subiect este abordat punand in fata segmentarea si targetarea pietei, ROI-ul, customer life-cycle, upselling si cross-selling, si alte concepte clasice de marketing.

Un articol indraznet mi-a trezit interesul printr-o abordare inedita: inflatia de mile-premiu. Se argumenteaza ca, la inceputurile acestor programe frequent flyer, milele-premiu erau un fel de moneda-forte, care permitea accesul exclusivist la un numar de beneficii rezervate doar detinatorilor acestor „instrumente”. Pe masura ce numarul „zburatorilor frecventi” a crescut, s-au inmultit si numarul milelor emise de companiile aeriene, si implicit taxele de acces la beneficiile promise au crescut.

Acest lucru l-am remarcat si eu pe propria experienta; la Flying Blue, programul al carui membru sunt in prezent, am statutul Platinum pentru al treilea an la rand (yeey?🙂 ), insa beneficiile la care am acces sunt mult mai restranse decat acum aproape cinci ani cand am intrat in program -respectiv, e nevoie de mai multe mile pentru orice. Cu siguranta, acum 20 de ani, in anii de glorie ai business travelling-ului, erai un adevarat satrap pe baza acestor mile…

Practic, asa cum remarca articolul, este vorba de un fenomen inflationist clasic: tot mai multi pasageri frecventi inseamna tot mai multe mile-premiu emise. Diversificarea beneficiilor, in schimb, a ramas mult mai modesta, astfel ca, pentru a pastra accesul exclusivist, liniile aeriene au fost nevoite sa mareasca pretul. Se confruntau cu o „putere de cumparare” mult prea mare din partea pasagerilor, pe care nu o puteau onora… Adica, au emis o „moneda” cu tot mai putina acoperire in bunuri si servicii, generand o spirala de crestere a preturilor de acces la aceste servicii exclusiviste, si implicit … de devalorizare a milelor-premiu.

Este o intrebare deschisa, si indelung dezbatuta, in ce masura aceste programe au avut o reala utilitate si o contributie la profitabilitatea respectivelor companii aeriene, si sporirea increderii clientilor. Cert este, contributia decisiva la cresterea globala a numarului de pasageri si la popularitatea zborului a venit din alta zona –liniile aeriene low-cost: cei care n-au jucat dupa regulile clasice, au schimbat paradigma, si au pus la colt liniile aeriene clasice, erodandu-le puternic profitabilitatea, si fortandu-le sa se reinventeze.

Acest articol m-a pus pe ganduri, si am facut o paralela cu „moneda” universala din lumea vinurilor: punctele. Cred ca etichetele si abtibildurile de pe sticle, afisand cabalistic cifre de la 87, sau mai degraba de la 90 in sus, au devenit mai obisnuite decat fluturasii cu reclama la pizza din cutiile postale.

Pastrand proportiile dar mentinand paralela cu milele-premiu, remarc urmatoarele:

-tendinta de unificare (ca sa nu zic parkerizare) a scalelor de masura; scala cu 100 de puncte, mai intuitiva si abordabila,  devenind generalizata (similar cu milele-premiu);

cresterea in sine a numarului de vinuri punctate. Daca atunci cand R. Parker si ai lui isi incepeau treaba, vinurile recenzate si punctate erau o raritate, un lot exclusivist, acum exista sute de mii de etichete in fiecare an, care au primit puncte la cel putin unul din marile concursuri internationale: Decanter, IWC, IWSC, Vinalies, Mundus Vini, AWC, etc. (fara o ordine anume). Per total, se remarca o crestere generalizata a numarului de probe inscrise la concursuri in fiecare an, si implicit a vinurilor care au primit un punctaj. Ca de obicei se fac cunoscute poar punctele peste 86-87, e alta poveste…

cresterea punctajelor medii. Cele 90 de puncte nu mai reprezinta pentru producatori un tel, un obiectiv, ci un punct de pornire… iar vinurile de 100 de puncte  nu mai reprezinta raritati exceptionale, piese de colectie, ci marfuri cu un pret variabil, supus cererilor pietei..

scaderea generala a preturilor vinurilor punctate. Adica, altfel spus, tot mai multe vinurilor ieftine iau punctaje bune, si tot mai multe punctaje bune sunt acordate vinurilor din gamele entry-level.

Sunt acestea semnele unei bule inflationiste, similare cu milele-premium? Sunt producatorii cei care genereaza inflatie, trimitand tot mai multe probe la concursuri, sa se intoarca cu magica cifra? Sunt distribuitorii complici in acest scenariu inflationist, devalorizand valoarea „exclusivista” a punctajelor, punand pe rafturi tot mai multe din aceste vinuri? Sunt concursurile de vinuri doar niste „tiparnite” de puncte, masini de fabricat inflatie? Ce rol au consumatorii? Sunt ei victime, ori complici in acest joc al cifrelor?

Sunt convins ca raspunsurile sunt deja printre noi, daca stim sa le vedem. Opinia mea e ca este nevoie de o noua paradigma, de o reinventare a jocului, similar cu schimbarea fundamentala a transportului aerian adusa de liniile aeriene low-cost. Cum si in ce forma se va intampla, ramane sa vedem. Personal, eu cred ca distribuitorii (cei mari) vor fi cei care vor avea curajul sa incerce ceva nou; producatorii pur si simplu n-au cojones

Oricum, nu cred ca 2014 va fi anul schimbarii, al departarii de modelul (si moneda) punctajelor, si al gasirii unei noi metode de a comunica valoarea vinului catre consumatori. Cred, asa cum ziceam si in titlu, ca va fi anul inflatiei, an in care vom vedea mai multe vinuri punctate ca niciodata, mai multe vinuri cu punctaje 90+, mai multe vinuri cu punctaje mari pe rafturile supermarketurilor, mai multe vinuri cu punctaje mari la preturi abordabile (ca sa nu zic modeste).

Este acest lucru benefic? Pentru consumatori, pe termen scurt da, pentru ca inseamna o diversificare a optiunilor, si cresterea calitatii (percepute) a vinurilor, la un pret tot mai abordabil. Pe termen lung, cred ca va duce la caderea in derizoriu a punctajelor, si, din pacate, si a vinurilor. Pentru industria vinurilor in general, acest lucru este daunator (zic eu) din toate punctele de vedere, pentru ca obliga ca intreaga lume a vinului sa fie tradusa pentru consumator intr-o singura cifra (bine, si medalie), fara a incerca diversificarea…

Anyway, de la urmatorul articol imi reiau ritmul normal, cu mese, retete, povesti si …poze!

10 comments on “Inflatia in 2014

  1. Dan
    3 Ianuarie 2014

    La noi nu cred ca putem vorbi de marketing de vin, dar asta e un subiect foarte amplu si ar fi bine sa il tratam alta data. Ce ceri tu, pentru ai nostri e SF.
    Acum, in afara, daca sistemul de puncte nu ar functiona sa genereze vanzari producatorii ar renunta la el. Pana la urma fiecare director de mk. are niste casute pe care trebuie sa le bifeze cand alege mixul pentru un anumit vin. Daca acea casuta pe care scrie puncte si participari la concursuri ii aduce consumatori o va bifa.
    E mult mai greu sa faci diferentiere si inovatie decat sa bifezi casute si sa mergi pe drumul clasic. Si apoi mai e o vorba la marketing: „nu schimba ceva ce merge”.
    Desi par multe povestile de succes gen Apple, cu cei care au riscat sa fie impotriva curentului si au cartigat enorm ele nu reprezinta decat 1% din realitate. Media nu vorbeste niciodata de ceilalti 99% care au riscat si au pierdut.
    In marketing ca de fapt in toate domeniile, lumea adora starurile, inovatorii, inovatia, dar 99% din rezultate se genereaza tot prin metodele clasice.
    Si eu resimt ca si tine nevoia unei schimbari de atitudine. Dar cine suntem noi? Cu siguranta nu suntem „piata’ si nici nu vom fi vreodata. Nu suntem nici macar o supernisa pentru care ar merita sa marketezi un vin separat.

    • Mihai Oprea
      3 Ianuarie 2014

      Perfect adevarat ce spui. Cateodata insa as dori sa am la ce sa-mi folosesc „punctele Thank YOu” stranse de-a lungul timpului..

      • Dan
        3 Ianuarie 2014

        Le schimbam intre noi…ca surprizele Turbo sau fotbalistii pe vremuri..:D

  2. slowaholic
    3 Ianuarie 2014

    Solicitant articol, ai muncit ceva la el.🙂 Interesant. Cred ca tendinta asta despre care scrii aici se observa din ce in ce mai mult nu doar la mile sau vinuri. Senzatia pe care o am eu in postura de consumator e ca e prea mult. Am acces la din ce in ce mai multe, e din ce in ce mai greu de ales si am din ce in ce mai putina incredere in etichete si comunicare in general. Se petrece un fel de intoarcere la basics: parerea formata din experienta proprie si recomandarile persoanelor apropiate.🙂

    • Mihai Oprea
      3 Ianuarie 2014

      Nu a fost greu articolul, il aveam de mult scris in minte, trebuia doar sa-l scriu si pe blog🙂
      Ai dreptate, si eu cred ca sistemul acesta de acaparare a atentiei cobsumatorului prin mijloacele clasice se erodeaza tot mai mult. De aceea, de exemplu, eu de ceva vreme nu mai citesc site-uri de stiri, ci doar bloguri, ca sa aflu parerea omului din spatele textului. De aceea m-am si apucat de blogging🙂

  3. Dan
    3 Ianuarie 2014

    Bine e o mica/mare diferenta fata de airline miles aici: sistemul se joaca la trei capete: cineva da puncte, cineva le primeste si cineva (teoretic) plateste (ar trebui sa plateasca) pentru ele.
    La airline cineva le primeste si cineva le consuma erodand marja de profit a celui care le da. Sunt cumva asemanatoare punctelor de fidelitate de la vodafone pe care de vreo 2 ani nu le mai poti folosi sa iti platesti factura. Sic!
    Din aceasta cauza sistemul de punctaj de la vin nu se va schimba si va functiona in continuare.

    Apoi punctele nu functioneaza doar in sens pozitiv ca airline miles-urile, ci de multe ori si in sens negativ. Pe sistemul nu mai esti prieten cu noi, nu mai vrei sa joci jocul, iti tragem un 84 sau 77p la vin si gata. „Ce nu ne-a placut? E uite ca nu ne-a placut noua, care e problema?” Iar fenomenul asta se accentueaza cu exemple atat interne cat si externe. Punctele sunt si o modalitate foarte eficienta de a plati polite si de a genera „buget”. Cine a intrat in hora punctelor iese destul de greu. Pentru ca sistemul are grija sa il tina acolo. Putem face un studiu de caz chiar pe piata de la noi cu cramele care joaca sau nu joaca hora asta.

    Cum vad eu problema, asa tripartinic, pentru ca toata casa sa pice este nevoie ca ce-a de a treia persoana, consumatorul sa fie atat de interesat si pasionat de vin incat sa il doara in cot de puncte si sa isi educe si urmeze gusturile. Si asta sa se vada apoi in excel-urile cu vanzari ale producatorilor. Dar asta nu fac decat maxim 4-5% dintre ei intr-o piata matura (la noi cred sub 1%). Presupune efort, pasiune, bani,timp pierdut, etc. Stii cum e.

    Asa ca punctele sunt si vor ramane mult timp de acum incolo referinta pentru marea masa a publicului care nu are manii deosebite vizavi de subiectul vin.

    Pentru noi poate ca este aberant cum se descurca lumea in inflatia asta de puncte, dar pentru un consumator obisnuit cu puncte e foarte simplu. In plus sistemul functioneaza si pentru faptul ca cel care alege un vin dupa puncte adesea nu face deosebirea intre unul de 85 sau 89 de puncte sau intre IWC, IWSC, Decanter, etc….. Vinul e doar bun si gata…de ce e bun? pentru ca are punctele respective. Deci punctele l-au salvat si si-au facut datoria. Conteaza cine da punctele? Nu. Conteaza ca mai dau si altii? Nu. Conteaza cati altii? Nu.

    Yey, primul post pe 2014…:D Apropo, La Multi Ani!

    • Mihai Oprea
      3 Ianuarie 2014

      Dane, tu gandesti tot din perspectiva consumatorului avizat, care are habar ce inseamna cifrele de pe gatul sticlei … pentru cei mai multi, vinul e doar o alta bautura, si pusi in fata rafturilor alambicate cu etichete multicolore si diverse medalii atarnate de gat … vor alege alta bautura, care e mai simplu de inteles.
      Ma distrez cand aud lamentatii de genul „consumatorul trebuie educat, instruit, sa inteleaga vinul/terroirr-ul nostru ..”, guess what, consumatorul nu sta sa fie „educat” si „instruit”, ci el stie binemersi pe ce sa-si dea banii … oricat de lipsita de idealism si romantism ar fi aceasta perspectiva.
      Punctele sunt pentru producatorii fara cojones sa se diferentieze, iar „tiparnitele” de puncte (aka concursurile si toata pletora de jurati si afiliati) icurajeaza aceasta stare de lucruri, care le foloseste doar lor…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Information

This entry was posted on 2 Ianuarie 2014 by in Vin and tagged , , , , , , , , .

Disclaimer

Ceea ce scriu reprezinta opiniile si experientele mele personale referitoare la produsele si evenimentele descrise

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2,478 de urmăritori

Categorii articole

%d blogeri au apreciat asta: