Am trecut cu bine de luna decembrie -luna Porcului in toate formele sale de agregare; chiar daca au mai ramas doua zile din aceasta luna si din an, acestea sunt dedicate traditional pestelui… Sub o forma sau alta, ne-am intalnit cu Maria Sa, porcul, pe mese in perioada asta, fie sub forma umilelor (dar decadentelor) jumari, trecand prin carnati, toba si piftii, pana la fripturi, reginele meselor.
Chiar daca alte culturi nu au aceleasi traditii si obiceiuri cand vine vorba de ritualul porcului, si probabil il prepara in cu totul alte feluri, cu siguranta au ceva experiente in cresterea si mancarea lui, asa ca am fost curios sa vad …cum face porcul in diferite limbi. Si am gasit acest dragut pictorial, unde vedem ca romanescul „guitz-guitz” poate fi tradus cu rigurozitate in „oink”, „hunk”, „grunz”, „noff”, „knorr”, ori chiar exoticul „buu” -in japoneza.
Intr-o lume asa de confuza, cu atatea cuvinte diferite pentru acelasi grohait, exista doua certitudini mari si late:
-porcul merge cu Merlot,
-„Merlot” se pronunta la fel in toate limbile.
Asadar, am „oink-oink” un mic ciolanel fraged de purcel aflat la primul sau vintage (ca sa ma exprim elegant), pe care l-am „grunz-grunz” in grasime proprie pana se fragezeste ca untul, si l-am „hunk-hunk” cu conopida murata, crocanta si acrisoara, si cu sfecla rosie si mustar boabe. Toate date pe gat „knorr-knorr” cu un pahar-doua de Primus 2008, Rotenberg, Merlot de Ceptura.
Primus este unul din cele doua vinuri „de plai” de la Rotenberg, adica produs din strugurii culesi de pe aceeasi vie. Primus vine din Valea Oancei, iar Emeritus de pe Dealul Stelus. Sec, rosu, nefiltrat, 13.5% alcool (wow, chiar mai putin decat celebrul roze?).
La fel de fraged si de bogat in textura ca si carnita „noff-noff”-ului, are nevoie de 2-3 ore in decantor sau carafa ca sa prinda un pic de aer si sa se dezmorteasca. Culoarea e densa, violaceu inchis, cu vagi urme caramizii pe margini. Nasul miroase ca un pannetonne proaspat scos din cuptor (sau, ma rog, incalzit, ca n-am stat sa coc unul): stafide, fructe de padure uscate, migdale amare. In gura e moale, fin si dens, cu tanini bine rotunjiti care abia ating papilele, o structura bazata pe aromele bine echilibrate si aciditate discreta, mascata. Finalul aduce in mod pervers ceva cacao si cuisoare.
Mi-a placut consistenta exemplara a aromelor, chiar si dupa aerisire indelungata (pana a doua zi, de exemplu), nu se dezechilibreaza, nu se pierde liniaritatea si concentrarea. Nu mi-a placut un iz discret dar constant si persistent, dulceag-lactic, de inghetata, de iaurt-de-baut-cu-fructe, ori de danonino, sesizabil din nas si pana in postgust, chiar si dupa aerisire. Cu ceva timp in urma as fi fost tentat sa-l consider un defect, insa intre timp am cunoscut o multime de iubitori ai vinului (si ai Merlot-ului in special) care se dau in vant dupa aroma asta, asa ca ma rezum a spune ca nu e fix pe gustul meu.
Cu siguranta insa ca a fost pe gustul „guitz-guitz”-ului, ori eu cel putin n-am auzit proteste in timp ce mestecam bucatica de beatitudine. Asadar, a fost Primus 2008, sper sa nu fie Ultimus!
„Buu”? Haaaaaa!!! Foarte tare! 😀 De data asta mi-ai făcut poftă de vin. La porc spun pass. 🙂
Da, si la mine a fost ultimul porc pe anul asta („Buu” parca e din benzile desenate … :p)