Digestia de dupa masa de Ajun
Mestecand lenes si meditativ din nou sarmale (pentru a cata oara?) in ultimele zile, inspiratia e la cote minime, si o ceata de platitudine facila mi se aseaza peste papile si degete; n-am mai scris nimic, si n-am mai fotografiat ceva nou parca de o vesnicie. De aceea ma mobilizez, gasesc cateva fotografii strambe, facute in graba cu telefonul la masa de Ajun, printre urari si imbucaturi, asa ca imi fac datoria sa va informez urmatoarele:
Chardonnay Terra Romana 2012 la aperitiv
–Terra Romana Chardonnay 2012 a fost vedeta deschiderii mesei, unanim apreciat de bunice si matusi pricepute in ale antreurilor si aperitivelor. Servit bine aerisit, la o temperatura destul de apropiata de cea a camerei (ce vreti, nu mi-am luat toata recuzita cu mine…) s-a potrivit cu toate cele puse in deschiderea mesei: jumari, rulada cu cascaval, piftie, slaninuta cu boia, oua umplute. E suficient de aromat cat sa nu ridice sprancene de mirare („iar imi pui in pahar acrituri de-astea de-ale tale?”), dar are destula aciditate ca sa reziste unui astfel de asalt de proteine si calorii. De finete nu e cazul, ca alaturi de atatea preparate corpolente, e greu sa fii subtil;
–Negru de Dragasani 2011, de la Casa Isarescu, s-a potrivit cu felurile mai respectabile: muschiulet de porc
Negru de Dragasani, Casa Isarescu, 2011
fraged ca untul, carnati fripti care erau vii in urma cu doar trei zile, si sarmalute mici cat niste sushi. Primul lucru care e de spus, e ca se afla in momentul optim de consum, adica nu va castiga deloc prin pastrare. Nasul intens si acaparant, cu mult lemn afumat si gem zaharisit, se suprapune peste un corp destul de dezechilibrat -taninii prea duri si intepatori, insuficient sustinuti de arome si aciditate; finalul aduce o nota interesanta, matura, de coaja de branza veche. Dincolo de toate lipsurile, e suficient de versatil incat sa mearga cu feluritele lucruri fierte, fripte ori afumate, fara sa agaseze excesiv papilele, lasand mancarea sa fie in centrul atentiei.
In plus, eticheta ii aduce o doza buna de atentie, incat chiar si cea mai apatica reuniune se va inviora in jurul discutiilor placute si prietenesti legate de politica monetara, de acordul cu FMI (ori lipsa acestuia), de cursul de schimb si rata de creditare…
Egregio Tamaioasa 2012, Vincon
-dulcele merge cu alt dulce, in cazul de fata Tamaioasa Romaneasca 2011 dulce Egregio, de la Vincon. Arome intense, amestecate, de miere de salcam, pere prea coapte, esenta de rom, insuficient sustinute de aciditate, o impresie generala de vin lustruit dar neterminat. A fost clar depasit de situatie, prajiturile si cozonacii fiind din toate punctele de vedere cu cel putin o clasa peste calitatea vinului, atat ca arome cat si ca finete si fragezime. Ar putea merge alaturi de ceva bezele ori savarine de cofetarie, dar in nici un caz langa prajituri de casa, facute dupa retete perfectate de-a lungul multor generatii…
Per total, am scapat destul de rezonabil, fara excese notabile, iar de Revelion pregatesc o selectie mult imbunatatita. Stati pe-aproape!
Vinul din Cluj 
O da, da! Sunt curioasa ce vinuri merg la braza frantuzeasca si fructe
Roze-ul, ori spumantele usoare si seci nu dau gres 🙂
Tot prăjiturile arată cel mai bine. 🙂 Nu mă mai pot uita la carne după zilele astea de prea multe mese. Ar trebui să faci niște recomandări cu privire la ce vinuri merg cu ce fructe, pentru că asta ar trebui să fie dieta de bază cel puțin o vreme. 😀
Da, si eu incerc sa mananc cat mai multe fructe, dar din pacate nu prea merg bine cu vinurile, din cauza aciditatii. O solutie interesanta ar fi o salata de fructe (si proaspete si conservate), cu un vin spumant usor…
Sangria poate?
Shhtt, nu vorbim despre asa ceva pe un blog de vinuri 😉
Hahahahahaha!