A fost o data o mamaliga si un rose
Ca sa vedeti cum functioneaza mintea umana (cel putin a mea, daca se califica drept exemplu). Incercati sa urmariti deductia detectivistica, da? Citesc undeva despre subfinantarea educatiei, unde era dat ca exemplu un dictionar etimologic plin de greseli; imi ramane in minte, intre timp rasfoind un studiu de marketing despre accentuarea componentei „traditii” si „obiceiuri” in promovarea produselor alimentare.
Fiind ora pranzului, gandul ma duce spre mancare; aud colegii de birou cum comanda la delivery niste mamaliguta; fac legatura inconstient intre cele doua, si imi aduc aminte ca citisem un blog cu o disecare a originii cuvantului mamaliga, criticandu-se un dictionar care da originea drept neologism frantuzesc, cand de fapt e un cuvant arhaic indo-european.
Caut, gasesc articolul respectiv (pe care vi-l recomand!), il citesc dintr-o suflare, ma minunez cat de prezenta e mamaliga in viata tuturor europenilor, ma gandesc la polenta, si repede ma uit pe blogul lui Radu, ca stiu ca el are retete foarte bine documentate. Nu ma dezamageste, gasesc o intreaga istorie a mamaligii in patru episoade.
Deja lihnit de foame si cu stomacul revoltat … ati ghicit, imi aduc iarasi aminte de niste poze facute candva de Sarbatori, cu o mamaliga buna nevoie-mare, care-mi placuse in mod special.
Le caut, le gasesc, le admir, salivez abundent … si ce sa vezi, e si un vin printre ele: vechea cunostinta, Terra Romana Rose 2013.
Cum au fost preparatele? Bune! Cum a fost vinul? Bun! Le-as mai incerca impreuna? Cu siguranta!
Gata, e ora mesei.
Terra ROmana ROse 2013
Vinul din Cluj 
Hmmmm! Yummy! !!!!
Asa a fost!