Balcaniada la mancare si vinuri
degustare balcanica
Daca la degustarea de saptamana trecuta descopeream savoarea vinurilor vecinilor de la vest, duminica trecuta a fost momentul unei incursiuni spre sud si est. Ne-am incumetat spre locurile care mult prea des sunt asociate doar cu plajele si vacantele all-inclusive, si care au atatea lucruri de aratat, chiar si in domeniul vinurilor. Caci, realmente, trecand dincolo de povestile din Legendele Olimpului si citatele din Herodot, cati dintre noi am auzit ceva recent despre vinul grecesc? ori despre cel din Thracia? ori cel anatolian?
Asadar, am incercat duminica trecuta sa facem o degustare balcanica, care sa cuprinda „la gramada” cateva feluri de mancare si vinuri din acest imens melting-pot care a fost de-a lungul secolelor Peninsula Balcanica. Caci diversitatea este cuvantul de ordine: acest urias triunghi inconjurat de trei mari (Egee, Ionica si Adriatica) si un fluviu, cuprinde suficiente traditii, obieciuri, particularitati, nuante, fineturi si intorsaturi, cat sa ajunga pentru o planeta.
Am incercat sa surprindem soiurile locale, cele mai multe necunoscute noua, alaturi de un fusion de preparate eclectice de
frigarui de berbec si vin turcesc
pe tot cuprinsul peninsulei. La aliniere s-au prezentat patru vinuri, toate rosii, din Bulgaria, Turcia si Grecia:
–Istoria Bez Kray, Melnik 2010, Bulgaria: un vin numai bun de deschis masa, fructuos, usurel, cu aciditate mare si alcool redus, merge bine cu un platou de gustari reci cu hummus, vinete, lipii si carne rece;
–Istoria Bez Kray, Mavrud 2009, Bulgaria: taninos, aspru si salbatec, acest var al Negrului de Dragasani de la noi are toate ingredientele necesare pentru a face fata unor frigarui;
–Doluca, Okuzgozu+Alicante+Carignan, 2011, Turcia: celebrul soi turcesc, cu nume greu de pronuntat domina acest cupaj si isi face simtita prezenta: tanin cat incape, arome picante, de-a dreptul intepatoare, alcool ridicat, si o structura masiva, buna de stat alaturi de o tocana de berbecut ca-n stepa;
vin dulce grecesc si halva
Desertul a insemnat un succes al diplomatiei culinare: i-am impacat pe turci cu grecii, servind alaturi de o halva cu susan, un vin dulce grecesc: Kourtaki, Mavrodaphne, Patras, 2011, un vin rosu cu arome dense, orientale, de curmale uscate si smochine, miere invechita si rasina, dar cu o aciditate suficienta sa-l propulseze pe gat in jos.
Marea parere de rau este ca nu am avut acces la vinuri din vestul peninsulei: Macedonia, Croatia, Serbia… si aici dau vina pe importatori si distribuitori, care ar trebui sa incerce sa-si mai diversifice ofertele, ca guri curioase si insetate se gasesc destule.
Si sa nu uitam nici de muzica balcanica -nu, nu e vorba de Bregovic aici, ci de jazz- si va recomand albumul Balcaz de la maestrul Harry Tavitian, el insusi una din cele mai balcanice si mai fusion personalitati.
masa vesela
Vinul din Cluj 