Cramposia de familie
Incep sa ma conving tot mai mult ca ar trebui introdus un nou standard de calitate al vinurilor, mai ales al celor romanesti. Pe langa IG, DOC, CMD si Reserva, Premium, Limited, etc. sigiliul suprem de calitate ar trebui sa fie ADM. Orice vin purtand insemnul ADM este nu doar potrivit uzului intern (si extern? ) in interes personal, ci chiar consumului familial, in privat ori public.
Va scurtez nerabdarea pe care v-o citesc in priviri si in degetele nervoase care se pregatesc sa dea scroll in josul paginii, si va dezvalui ceva ce cred ca era inscris in subconstient, dar v-a fost prea rusine sa recunoasteti: ADM inseamna Aprobat De Mama!
Inainte de orice pfuu si hmmm si neeah si „mai lasa-ma„, sa arunce primul cu piatra cel ce are tupeul sa-si priveasca in ochi datatoarea de viata, cea care asteapta pentru masa superlativa un vin pe masura, si sa-i spuna „mama, tu nu intelegi vinul asta, nu e acru si nici rasuflat, ci asa trebuie sa fie, e mai de lumea veche…si are un RPC fantastic…”. Ei, vreunul? Mda, ma gandeam eu, o multime, ce sa zic…
Asa ca, lasati ifosele si ascultati la mine: nu exista for, organizatie, entitate, mai scrutatoare si mai exigenta decat numita mama, in tot ceea ce priveste chestiunile gastro-oenologice. Si evident, nu exista instanta de apel sau recurs pentru decizia mamei. Poate doar o alta mama ori rubedenie, dar aici intram deja in delicate chestiuni diplomaticesti… Dar si cel care reuseste sa marcheze o inclinare aprobatoare din cap pentru vinul ales… gloria olimpica pare o joaca de copii pe langa beatitudinea si incantarea resimtita de norocosul sommelier de ocazie…
Cramposie Arezan si placinta cu spanac
Avand deja oarecari antecedente in ceea ce priveste potrivirea fericita a vinurilor cu preparatele materne, tin sa va dezvalui inca un vin care s-a ridicat din anonimat in fata atotputernicei degustari in familie: Cramposie 2013, Arezan, de la M1. Crama Atelier.
Asa, in sine, vinul e bun dar fara sa iasa in evidenta: culoare cam palida, nas verde, corp acid, final un pic intepator. Insa, alaturi de tarta cu spanac si urzici tinere… se transforma intr-o fiinta mai buna, mai demna, mai completa. Spanacul dulceag-amarui scoate in evidenta in vin ceva arome nebanuite de corcoduse coapte, textura aspra a urzicilor se potriveste de minune cu aciditatea minerala, taioasa, iar aluatul cam tare (asa trebuie sa fie!) primeste un binemeritat ajutor de la postgustul usor intepator, cu ghimbir.
sarmalute de post si Arezan Cramposie
A trecut testul cu brio si alaturi de sarmalute de post, facute cu varza dulce si fara pic de carne si grasime, de o fragezime la fel de ireala ca si cresterea economica pe termen scurt. Aici au iesit in evidenta aromele verzi ale vinului, de iarba proaspata, de marar, de coaja de limeta. Usor exotic, dar ramane in limita decentei. E totusi o masa de familie, nu?
Asadar, doua degete mari in sus pentru aceasta Cramposie, care deja mi-a dat o oarecare siguranta si indrazneala cand fac alegeri si recomandari culinare.
Vinul din Cluj 
Felicitari mamei lui Mihai Oprea pentru gusturi. Cel putin in materie de vin 🙂
Transmitem 😉