Cina nemteasca la mama
Din ciclul „cum se mananca la mama acasa„, ieri s-a mai consumat un episod de succes. Fara a se intelege ca alte mese ar fi fost mai putin reusite, Doamne-fereste, ca instinctul matern va stii imediat ca am scris ceva mai putin superlativ despre mancarea parinteasca, chiar inainte sa public articolul….
Masa aceasta a fost mai interesanta decat altele pentru tematica (involuntar) abordata, ca sa zic asa: bucatarie de inspiratie germana, cum se mai gaseste destul de des inca pe la multe case ardelenesti, si un vin nemtesc autentic.
Numita mama a contribuit la succesul reuniunii printr-un preparat cu varza de Bruxelles, inabusita indelung, apoi calita in unt, si intr-un final dichisita cu niste pesmet, si alaturara unui sos cu marar. Alaturi de paine prajita, bineinteles.
Ziceti ca nu suna rau? Pai sa vedeti atunci cum au fost dovleceii tineri, copti cu o pasta de branza dulce-sarata, cu smantana si marar din belsug. Sa tot vii pe-acasa, nu?
Umila mea contributie a fost alegerea -inspirata! a unui vin pe masura: un Riesling de pe Mosel, de la Weingut Geiben, 2012, trocken sie bitte, Thornicher Ritsch. Aspru si taios, dar flexibil ca o lama Solingen, mineralitatea ascunsa sub niste fructe cam verzi, de consistenta medie, si cu un final citric, numai bun sa faca fata sosului de marar.
E un vin ca si Angela Merkel: are la fel de mult umor si charisma, dar isi face treaba la fel de constiincios si gospodareste. Un vin demn de o doamna de fier ardeleanca.
Vinul din Cluj 
Pingback: Cramposia de familie | Vinul din Cluj