A fost una din degustarile pentru care m-am pregatit cel mai putin si cel mai mult in acelasi timp. Cel mai putin, pentru ca nu m-am documentat mai departe decat selectarea etichetelor dintre cele oferite de magazinul Borsarock. Cel mai mult, pentru ca de ceva timp am inceput sa degust sarguincios vinuri unguresti, culminand cu imersiunea in „problema”, la Budapesta, la targul VinCE. De aceea am asteptat cu nerabdare degustarea de ieri de la Bruno, avand ca tema gastronomia si vinurile maghiare, ca sa-mi etalez cunostintele si povestile recent aflate.
Si chiar a fost o seara mai mult cu povesti decat cu o degustare formala; impreuna cu audienta restransa dar curajoasa, am trecut in revista cateva din marile regiuni viticole ale Ungariei, cu ajutorul a patru vinuri din soiuri locale diferite, vinificate in stiluri diferite, si potrivite cate unui preparat specific.
Un Furmint din zona Somlo, de la Kreibacher a fost pe post de opening drink, perfect pentru a deschide apetitul cu aciditatea sa ridicata, si aromele verzi si usor intepatoare, in timp ce povesteam despre cele cateva ore frumoase petrecute in standul regiunii Somlo de la VinCE.
Ciorba picanta de peste, specifica zonei Szeged, merge neaparat cu un rose fructuos si chiar usor picant, iar producatorul Duzsi Tamas din regiunea Szekszard are cate un rose pentru fiecare preferinta. Am avut un rose din Kekfrankos 2013, straveziu la culoare, zmeuriu in gust, cu un corp acid cu arome de grapefruit, si final picant, intepator.
La felul principal, un gulas de berbecut, facut traditional, adica fiert bine pana cand carnea devine frageda si se desprinde in fasii subtiri care absorb sosul delicios, se potriveste un vin din regiunea Eger. Cu producatorul Jan Bolyki ma mai intalnisem, si apreciasem stilul sau rebel, de a redefini standardele. Vinul de fata nu a fost un Egri Bikaver clasic, ci mai degraba ceva pe stil Beaujolais, fructuos, cu putin tanin si final aromat, usor ca o seara de vara dupa cum ii spune si numele: Indian Nyar (indian summer) 2011, cupaj de Kekfrankos, Kadarka, Portugieser, si ce o mai fi fost pe acolo. Sa mai adaug ca eticheta principala seamana cu o ilustratie dintr-o carte de copii, iar pe contraeticheta se gaseste o poezie cu vulpi si pasari?
Nu putea sa lipseasca la desert un Tokaji clasic, alaturi de o prajitura Somloi. De la Sarga Borhaz, din 2008 cu 3 puttonyos, are exact doza de catifelare dulce pentru a face fata unui desert, echilibrat de o buna aciditate voaie si proaspata.
Una peste alta, degustarea mi-a redesteptat pofta pentru vinurile Ungariei, despre care veti mai citi pe aici cu siguranta.
Blog la WordPress.com. Tema: Suburbia de WPSHOWER.