Primul pahar de VinCE
Se procedeaza asa: se ajunge in frumoasa capitala de pe Dunare cu o noapte inainte. Se doarme prost, pentru ca la parter e o discoteca foarte populata, chiar si spre dimineara. Se trezesre devreme, si se iau strazile in lung si in lat, in racoarea diminetii.
La 12 fix, prezentare in magnificul hol al hotelului Corinthia, gazda evenimentului. Se procedeaza la laborioasele formalitati stricte de inscriere, in ciuda suportului tehnologiei. Se preia paharul aferent si materialele informative, si se incepe vizitarea expozitiei de vinuri, fara un plan anume, de la stanga spre dreapta.
Ba, sa nu gresesc: planul pentru ziua de ieri a fost vinurile albe si roze, plus un workshop si un masterclass, urmand ca astazi sa ma concentrez pe vinurile rosii.
O multime de vinuri albe interesante, atat cunoscute cat si descoperite pe loc. Ma bucur ca am avut ocazia sa-i intalnesc pe Szoke Matyas si pe Duzsi Tamas, ale caror vinuri le gustasem cu ceva vreme in urma. I-am reintalnit pe Balla Geza si pe herr Brutler, prezenti in sali de expozitie diferite.
Din multimea de vinuri gustate si remarcate, doua mi-au ramas in mod cu totul special in minte. O sticla destul de simpla, de la crama Font din zona Balaton, cu un soi foarte putin cunoscut chiar si in Ungaria, si care nu prea seamana cu nimic din ce am gustat pana acum: Kovidinka. Celalalt, este un cupaj languros si seducator de Riesling Italian, Chardonnay, Sauvignon Blanc si …Harsztlevelu, Noe pe numele sau, de la crama Legli, tot din zona Balaton. O sa incerc sa dedic un articol separat acestui producator, deoarece toate vinurile de aici mi s-au parut remarcabile.
Workshop-ul de vinuri germane a fost o adevarata trecere in revista a regiunilor producatoare si a instoricului diferitelor clasificari, fiecare treapa si etapa fiind explicata pe larg si ilustrata cu un vin. Dincolo de notele de degustare si informatiile interesante, m-a frapat uriasa diferenta calitativa de la o treapta de clasificare la alta: de la Gutswein (treapta inferioara) si pana la Grosse Lage, patru trepte mai sus, nu este de patru ori mai bun, ci de vreo 40 de ori…
Masterclass-ul dedicat licitatiilor de vinuri, oferit de casa de licitatii Sotheby’s, a fost prezentat chiar de Stephen Mould, directorul de licitatii de vinuri, prin mana caruia trec probabil 80% din vinurile vandute astfel in lume. Am gustat cinci vinuri, fiecare din ele cu potential de a deveni „materie prima” pentru licitatiile viitoare, dar ceea ce am retinut a fost dubla poveste din spatele fiecarui vin: povestea producatorului, si povestea detinatorului..
Inainte de inchidere am trecut rapid prin portofoliul importatorului Heinemann, mai precis pe neozeelandezele de la Villa Maria si pe burgundele Domaine Laroche, incheind cu un Amarone.
Seara s-a terminat asa cum se cuvine, cu o cina kosher la Rosenstein, stropita din belsug cu palinca veche de prune.
Si oricat de mult mi-am dorit sa reusesc sa scriu acest articol de ieri, seara a fost pur si simplu prea frumoasa ca sa o petrec in fata tabletei.
Vinul din Cluj 
Pingback: Din vecini | Vinul din Cluj
Pingback: VinCE Wine Show 2014 Budapest – Ziua #1 | Printre Vinuri
Pingback: Ultimele pahare de VinCE | Vinul din Cluj
Ma bucur ca ești acolo, anul asta am ratat Budapesta. Poate iți faci timp și prezinți mai pe larg despre Workshop-ul de vinuri germane.
O sa incerc sa acopar subiectul asta, intr-un articol viitor.
La Noe mai verifica inca o data maine 🙂 e cupaj pe bază de furmint 🙂 iar la final hárslevelű 🙂
Cred ca e asa cum zici, dar nu au avut la stand o fisa a vinurilor sa ma verific