Cava noastra cea de toate zilele
Numai eu stiu ce am avut de sarbatorit. Plus cei foarte putini carora le-am spus. Dar puteti sa ma credeti ca a fost ceva ce a meritat sa sacrific una din pretioasele sticle de cava…
Iubesc simplitatea sincera si deschisa, franchetea exprimarii, cateodata taioasa cateodata iubareata, dar intotdeauna dezarmant de directa, fara ascunzisuri. O cava nu va parea niciodata altceva decat este. Cand e subtila si fina, e mai intortocheata decat un roman de Agatha Christie; cand e simpla si directa, taie mai ceva ca o lama de Toledo. Iar cand e bogata si aromata, are ceva din ingamfarea unui toreador.
Cea din seara asta se numeste simplu Cava , Reserva de familia, brut, de la Pere Mata. E vintage, adica poarta anul fabricatiei, 2007.
Si are una din cele mai frumoase etichete pe care le-am vazut la o sticla de vin, neagra-midnight, cu embosari ca niste broderii baroce.
La fel este si gustul, pe un fundal de o consistenta textila, usor aspra ca si catifeaua veche, formata din aciditate si o aroma de coaja de paine, sunt brodate migalos si fin arome de portocale de Valencia, ceai verde, si un iz sarat, marin.
Perlatia e fina si abundenta, destul de persistenta, iar bulele pocnesc in gura cu mici intepaturi precise. Alcoolul se doar 11.5% se plimba prin alte parti, caci l-am cautat pana in ultimul pahar…
Ca pretext culinar, am incropit o salata quatro formaggi , doar asa, sa nu zic ca beau pe stomacul gol, pe care am devorat-o rapid, ca sa ma pot concentra pe numaratul bulelor si visare…
Vinul din Cluj 