Joia mare a rose-urilor

Parca nici o primavara nu e completa si deplina fara o degustare de rose-uri proaspete si gata de astamparat setea si caldura. Joi, 13 martie, a fost o zi fatidica. Cele 13 sticle de rose-uri aliniate, si-au gasit 13 guri insetate sa le ia la analizat si degustat, la Comtesse du Barry.

Caci fiecare din ele, luat separat, poate sa fie placut si ageeabil, mai ales servit rece si alaturi de preparatul potrivit. Insa numai cand sticlele sunt aliniate unele langa altele, si anonimizate in hartie inchisla culoare, le putem compara fara partinire, si clarifica preferintele.

Cu siguranta ca nu am putut acoperi toata plaja de rose-uri disponibile pe piata, mai ales ca apar din ce in ce mai multe de la an la an. Am surprins totusi cele mai reprezentative, fie prin longevitatea gamei pe piata, fie prin impresiile si performantele bune din anii precedenti, fie prin recomandari speciale.

Inainte de a nota preferintele mele, am creionat cateva concluzii personale, surprinse si confirmate: in primul rand, calitatea celoralte vinuri ale unui producator nu se rasfrange neaparat si asupra rose-urilor; in acelasi timp insa, cei care acorda rose-ului un loc marginal in portofoliu nu prea au sanse sa surprinda placut; si in ultimul rand, totul e pana la urma o chestiune de perseverenta intr-un stil ales si asumat, indiferent de mode si capriciile de pe piata.

Asadar, dintre cele 13, plutonul favoritilor mei ar fi urmatorul, in ordine alfabetica: Corcova, Lacerta, Liliac, si Terra Romana. Va puteti da seama dupa aceasta selectie care imi sunt gusturile in materie de rose: favorizez culorile palide spre medii, aciditatea ridicata, aromele proaspete fara aluzii de vata de zahar si bomboane, finetea, si mai presus de toate senzatia de vin curat si modern.

Nu inseamna insa ca celelalte nu-si gasesc locul, caci preferintele consumatorlor sunt atat de variate, incat spoate gasi cate un rose pentru fiecare.

Mai mentionez si ca am intalnit doua sticle defecte, de la doi producatori diferiti, ceea ce arata totusi ca reputatia si blazonul unui producator sta in picioare doar pana la primul pahar cu aroma de penicilina.