0.5 K
Jumatate de mie de articole (era sa zic de mileniu, o sa vedeti de ce) nu e cine stie ce performanta, luate asa, la calup, dar am avut totusi nevoie de aproape trei ani ca sa „poluez” internetul (cum frumos s-a exprimat un amic) cu atata amar de scriitura si poze.
M-as mai apuca inca o data de scris despre vinuri? probabil ca da! As mai scrie aceleasi articole si in acelasi fel? cel mai probabil ca nu, pentru ca nu au trecut degeaba anii peste blog (si anii inseamna eternitati in online-ul de azi). Regrete? o gramada; cel mai mare regret este ca n-am acordat mai mare atentie scrisului frumos, scrisului autentic, suculent, vibrant, si de prea multe ori am scris sec, descriptiv, comercial, usor de citit, dar fara soul.
Cu siguranta insa ca as vrea sa mai revad o parte din vinurile ce mi-au trecut printre dinti in anii acestia. Si pentru ca dorintele exprimate nu raman nepedepsite, iata ca am avut ocazia sa incerc zilele trecute un vin pe care il credeam disparut de pe piata, si nici nu ma induram sa sacrific sticlele din colectie.
E vorba de Terra Romana Millenium Rosu 2009, vin care are o insemnatate oarecum speciala pentru mine, fiind din anul nasterii ficei mele. Va dati seama, ca pentru „fata lu’ tata” am adunat ca un hapsan o gramada de vinuri din 2009 pe care le consideram cat de cat demne de pastrare. (Chiar si acum, daca aveti curiozitatea sa cercetati mica mea lista de recomandari, veti vedea bine reprezentat anul 2009. Cititi de asemenea si disclaimer-ul din josul listei, ca sa nu avem cine stie ce discutii…).
Millenium 2009 Terra Romana
Asadar, cumva-cumva „s-au gasit” niste sticle de TR MR 2009, si una din ele n-a scapat tirbusonului meu nemilos. (pentru cititorii mai tehnici, va reamintesc ca 2009 e anul in care n-a aparut Charlotte…).
As putea sa va tin cu sufletul la gura, povestindu-va ca am varsat pe ascuns o lacrima la gandul ca sacrific una din putinele sticle, ca am cerut iertare in gand vinului, ca m-am rugat, ca tirbusonulului aproape ca i-a fost mila cand a patruns in dop ….dar nici pomeneala de toate astea! Am deschis sticla in graba, mi-am turnat un pahar si m-am bucurat de vin 🙂
Vinul arata acum ca o opera de arta moderna, ca un colaj de elemente mature, tinere, vioaie, serioase, aromate si dure. E un vin in plina evolutie, ca un adolescent caruia ii ies cosuri si incearca sa-si gaseasca identitatea, are responsabilitati si perspective de viitor, dar in acelasi timp s-ar mai juca putin prin parc.
THE COMPOSITIONS OF NANNA HÄNNINEN
Aromatic, registrul e vast, mergand de la cirese proaspete pana la tabac si lemn uscat, trecand prin coacaze confiate, zahar ars, funingine, prune proaspete, carne afumata, mirodenii si otet balsamic. Aromele nu au cursivitate, se ingramadesc cand in atac, cand la final, dar au o dezvoltare frumoasa pe masura ce vinul se aeriseste (recomand servirea la temperatura camerei, adica 18 grade +). Aciditatea e liniara si se muleaza bine peste taninii copti care mai au inca niste mici „dintisori” si musca din gingii, si prevad ca impreuna vor asigura o structura buna vinului inca vreo 3-4 ani.
Nu stiu daca peste 3-4 ani voi mai avea blogul, daca si cum voi mai scrie, dar va promit sa revizitez acest vin… cine stie, poate la aniversarea unui mileniu, pardon, unei mii de articole?
Vinul din Cluj 
La cât mai multe postări și la cât mai multe vinuri bune! 🙂
Multumesc 🙂
Nu conteaza clipele in care nu ai pus suflet in a scrie un articol, poate acele vinuri nu te-au inspirat indeajuns. Conteaza ca esti constient de asta si vei face tot posibilul sa imbunatatesti acest aspect! Noi cititorii tai te iertam, he, he, desi mie mi se pare ca e vorba si de suflet si de pasiune pe acolo. 🙂
ce ma bucura asemenea comentarii! 🙂 uite, deja ma simt mai motivat ! 🙂
Felicitari maxime domnului Mihai Oprea! … 2009 a fost un an foarte bun in Portugalia, asa ca, daca doriti sa va completati colectia din 2009, va asteptam cu drag la cumparaturi.
Pentru vinuri portugheze intotdeauna voi gasi loc in colectie 🙂