Curatenia de primavara
Vine vremea, in ciclul de viata al oricarei colectii de vinuri, oricat de restransa, cand sticlele sunt luate la mana, numarate, puse pe lista, privite scrutator, intoarse pe toate fetele, verificata eticheta, urmand o decizie grea: e „de tinut”, ori e „de pus pe lista scurta”? Lista scurta care inseamna de fapt stocul de consum curent. Practic, e mica rezerva-tampon pe care o tin pe raft si in frigider, gata de baut in orice moment in care ma va lovi setea si fantezia.
sticla in ascunzatoare
Unul din primele vinuri care a iesit anul asta din amorteala, rutina si plictiseala vietii de pivnita a fost Terra Romana Sauvignon Blanc + Feteasca Alba, 2012. Nu pentru ca as fi avut vreo suspiciune ca n-a rezistat trecerii unui an, ca ar fi evoluat prea repede, ori in directia nedorita. Dimpotriva. L-am scos din pivnita tocmai pentru ca am avut nevoie de certitudini, de confirmari, de un vin de incredere care sa nu-mi strice iesirea la tara in aer liber. Mai ales ca duminica, cu familia, nu e bine sa faci experimente oenologice, oricat de simpla ar fi masa.
sticla si pahar pe marginea fantanii
Si vinul mi-a confirmat din plin asteptarile, avand chiar o mica umbra de parere de rau, ca poate ar fi fost mai bun la vara. Dar nu-i nimic, bine si asa, ca mi-au zambit din pahar arome insorite de fructe galbene, de flori de tei, de fan uscat, intr-un melanj vioi dar elegant. Nasul pare diafan la inceput dar prinde repede vigoare imediat ce se incalzeste putin, ca si pamantul primavara. Ceva subtonuri citrice mai pot fi percepute, ramasita a prospetimii de anul precedent.
placinta cu branza si marar si Terra Romana 2012
In gura e surprinzator de corpolent si asertiv, chiar daca culoarea si mirosul nu-l tradeaza. Meditatia de peste iarna a mai adaugat niste „osanza” aromelor, niste consistenta, devenind mai „rubensiene”, pierzand in schimb in mod sesizabil din aciditate si vioiciune. De aceea trebuie racit ceva mai bine, mergand chiar sub 10 grade. Oricum, si-a pastrat impresia generala de vin usor, baubil, curgator. Postgustul a evoluat spre amarui-astringent, ca o ceasca de ceai verde in care pliculetul a stat cam prea mult.
Acocieri culinare? Cea mai simpla si cinstita placinta de casa cu branza si marar, plus mult soare, iarba primavarateca si aer de tara.
Vinul din Cluj 
Faine poze! 🙂
Vinul e de vina 😉