Ca sa fiu sincer, am fost mai degraba sedus de silueta prelunga, subtire, fragila si vibranta de pe eticheta, si care totusi emana atata forta si verticalitate. Plus acel mic detaliu rosu-aprins, care atrage privirile, si parca coaguleaza intreaga intindere pergamentoasa a etichetei, altfel austera, intr-un intreg, si incepe sa vorbeasca, sa zambeasca, sa viseze.
Si imediat m-a dus gandul la o silueta asemanatoare, silueta unei lampi, care in acelasi mod, prin detaliile incrustate pe abajur, inunda orice incapere intr-un fascinant relief de lumina, transformand peretii goi in tapiserii si broderii, in valuri si unduiri senzuale, in mici constelatii si galaxii.
La fel si vinul, nu intriga prea mult prin culoarea palida, discreta, cu vagi reflexii verzui. Are insa o verticalitate, o vibratie data de coloana vertebrala a aciditatii, care il strabate de sus pana jos. In jurul ei, ca niste raze, apar aromele de coaja de lamaie, de zarzare, de agrise si mere de vara, dispuse radial, avand toate in centru mineralitatea si prospetimea. Vinul asta nu are nimic in plus, nici o nota greoaie, lipicioasa ori alcoolul nelalocul lui, nici chiar cand se mai incalzeste in pahar. Postgustul vine cu un twist aromat si intepator, de cimbrisor si ierburi de camp, dand savoare constructiei.
Este un vin mai serios decat pare, si servit la o temperatura ceva mai ridicata (12-14 grade) poate sa faca fata unei cine simple dar serioase -tocanita de curcan cu paste la cuptor. Aha, ca sa nu uit, vinul este Feteasca Regala 2013, de la Gramma.