Taraboste de cartier
Arta stradala face minuni in spatii urbane neconventionale, uitate ori periferice, iar nenumarate exemple pot face dovada ca acest gen de manifestare a depasit demult si cu mult faza de ghetou si guerrilla. De la monstri sacri ai artei contemporane cum e Bansky, si pana la baiatul anonim din autobuz, cu ghiozdanul plin de spray-uri, care incearca niste stencil-uri dupa bloc, pornirea este aceeasi.
Mexico street art
Cei de la Bored Panda au facut o uriasa selectie de graffitti-uri si picturi murale, adunate din marile metropole ale lumii. Militante, socante, amuzante, nonconformiste, controversate, inspirante ori stridente, aceste manifestari si-au gasit imediat multimi de detractori dar si de admiratori. Si dincolo de discutia despre legalitate si vandalism, este fara discutie faptul ca asemenea manifestari, bine canalizate, aduc o pata de vibratie si diversitate unei comunitati.
Ele traduc si adapteaza arta formala si clasica, facand-o mai accesibila, mai apropiata de vibratia strazii, coborand-o din saloane si pinacoteci, pe pereti de caramida, pe garnituri de metrou ori pe tomberoane.
Prague street art
Uitandu-ma la figura taraboste-lui dac de pe eticheta acestui Fume demisec 2013 de la Budureasca, nu m-am putut stapani sa ma gandesc cat de bine s-ar fi potrivit cu acest vin o eticheta in spiritul artei stradale, mai lejera, degajata si colorata.
Budureasca Fume demisec
Vinul -cupaj de Sauvignon Blanc (partial baricat), Pinot Grigio si Riesling- este o pastisa dupa celebrul Fume Blanc creat de Mondavi la sfarsitul anilor ’60, care este la randul sau o incercare de a imita vinurile Pouilly-Fume de pe Valea Loarei.
Asadar, o traducere, o transpunere a stilului unor vinuri celebre si consacrate, pe un gust mai poplar, mai neaos, mai abordabil. Chiar si gama aromatica are doar o vaga asemanare cu austeritatea, complexitatea si mineralitatea unui Pouilly-Fume: aromele sunt mult mai zglobii, mai coapte si mai vesele. Ce lipseste in complexitate si eleganta compenseaza printr-o intensitate stridenta, ce lipseste in finete si austeritate compenseaza prin exuberanta si corpolenta.
Street Art
Este un vin abordabil, placut, copt si rumen, gustos de-ti vine sa plescai din limba, cu un farmec al sau greu de trecut cu vederea. Tarabostele n-are decat sa se duca sa-si vada de ale lui Caberneturi baricate, vinul asta n-are nimic istoric, e mai de cartier, funky si alternativ, chiar un pic underground.
Daca in loc de caciula ar avea o basca jamaicana, plete rasta si barba de hipster, mai ca ar merge…
Street Art Bogota Columbia
Nu prea ma opresc la comentarii… de data asta insa… un nu stiu cum si un nu stiu ce””…
Oje… cum zic nemtii… vai si amar… de ele comentarii…
Frumos ai deviat… evitat… mie nu-mi iese…
Ador descrierile tale… combinate, impletite cu degustarile… un deliciu! Vinul si povestile lui… reunite aici… ce mi-as putea dori mai mult? Ahh fotografie… si asta este! Compliment! 🙂
Keep it up!
Multumesc! Ma bucura astfel de comentarii, si sper ca vei gasi mereu aici pe blog cate ceva nou si interesant.
Cate despre celelalte comentarii …fiecare e liber sa vina, sa-si dea cu parerea, si sa plece daca nu doreste sa lege o coversatie.. Pe 14.06.2014 20:27, „Vinul din Cluj” a scris:
>
Vinul face parte din categoria Budureasca Standard (care spune destul de mult despre poziționarea lui) și trebuie tratat ca atare chiar și când acel Pinot Gris este schimonosit în altă limbă decât cea în care este el cunoscut.
PS Ce greață am eu de cei care caracterizează vinul folosind termenii funky, underground șamd. Aaaa, în felul ăsta își arată limitele cunoștințelor de limbă română. Da, explicabil.
Blogul ăsta parcă este scris în sictir. Poate tot așa ar trebui să-l tratez și eu.
Va multumesc ca ati trecut pe aici pentru ultima data.
Super postare! Recunosc, de data asta sunt subiectiva. 🙂
🙂
Si mie imi place Bansky si arta stradala. Si vinul 😉