Inainte de a vorbi despre acest vin, vreau sa facem un ocol impreuna, cum deja v-ati obisnuit. Insa de data asta nu mergem la un shooting photo, nici la graffitti ori alta chestie artistica, ci aterizam pe o stanca pierduta in mijlocul Atlanticului. O insula care a ajuns recent celebra pentru trei chestii: o criza financiara rezolvata curat, un vulcan care a facut viata pilotilor si a pasagerilor aerieni destul de neplacuta intr-o iarna, si probabil cei mai puternici barbati din lume.
Pall ,,Metru Pătrat” Logason, poreclit așa pentru proporția lui înălțime-lățime
Da, e vorba de Islanda, iar aceasta tara cu o populatie ceva mai mica decat Clujul (sau cat vreo trei cvartale din Militari), cu o reputatie altfel destul de stearsa, se bucura de faima de a fi casa unora din cei mai puternici (si mari) masculi de pe Terra. Sunt pe-acolo vreo doi care au castigat ani de-a randul titlul de World’s Strongest Man, in celebra competitie. Ei se antreneaza in niste sali de forta relativ obscure, ce aduc mai degraba a hangare, si folosesc pe post de gantere chestii care in mod normal si-ar gasi locul pe santierele navale, ori de constructii masive.
Ari Gunnarsson se antrenează la Jakabol
Departe de a fi parte a vreunui cult ori secta, gen Yakuza, sunt niste tipi fara fasoane, care n-au nimic de demonstrat societatii (prin brutalitate si agresivitate), si pe care ii intereseaza un singur lucru: forta bruta, inmagazinata in pachete de muschi care le aduc porecle de genul „spate de-un metru patrat”. Altfel, sunt niste oameni normali, cu familii, joburi si copii, si chiar usor introvertiti si sentimentali. Cumva de inteles, daca tinem cont de faptul ca Islanda este tara in care o buna parte din populatie crede la modul serios in troli si elfi, si poti sa ti-o incasezi seara intr-un bar de la vreun marinar barbos, daca spui ca nu exista zane….
Despre toate astea, cei de la VIce.com au facut un articol si un filmulet excelente.
Al treilea cel mai puternic om din lume se bucură de un moment de liniște
Revenind la vinul nostru, acest cupaj de Cabernet cu Merlot 2011 (in proportii de 60-40), de la M1. Crama Atelier, nu arata ca ar fi strain de mersul la sala si trasul de fiare, ca sa zic asa. E un pachet de tanini, extract, densitate si aciditate, toate „lucrate” pe grupe de muschi. S-a antrenat in caldura soarelui dobrogean, si sub briza constanta a marii, si apoi a trecut la sala (sala de baricuri, bineinteles!), unde a stat vreo 18 luni in stejar nou romanesc.
E un vin masiv de la nasul plin de cirese amare, mure si mezeluri afumate, mijlocul dens si consistent pe cerul gurii, pana in postgustul interminabil si amarui, ce aduce a masline negre sarate si coaja de nuci verzi. Nu complexitatea si finetea sunt punctele lui forte, ci modul cum toate aceste forte interne se echilibreaza si ajung sa traga in aceeasi directie, fara ruperi de ritm si sincope. Nu e o avalansa de arome, si nici o bombonica dulceaga, e un viking cu ochi metalici, care se antreneaza la biceps cu un ganter avand greutatea unui om matur, fara sa clipeasca.
Nu oboseste nici daca e lasat cateva ore in pahar, iar sticla deschisa rezista vreo trei-patru zile, in frigider. Recomandari culinare? salatele mele usoare si gratarele aseptice cu care ma hranesc zilele astea ar fi dizolvate intr-o clipa asa ca faceti o proba de forta si incercati-l barbateste pe stomacul gol!