Parca mai mult ca oricand, mai ales ca e vara si ne expunem fizicul ceva mai mult decat de obicei, traim intr-o lume a dietelor: cu sfaturi de „dat jos”, de „detoxifiat”, „rejuvenat”, „echilibrat chi-ul”, hipocalorice, hiperproteice, low-carb, Dukan, Feng Shui, si mai stiu eu ce.
Orice aliment ori bautura este imediat catalogat drept „benefic” ori „de evitat”, in functie de care dintre diete e la moda in saptamana respectiva, si apar legende urbane despre combinatii-minune, care „te scapa” de cele nedorite kilograme in timpi record demni de o cauza mai buna. Si chiar daca ai avut nefericirea „sa pui pe tine” niste gramaj intr-un weekend, exista terapii-soc care „ard caloriile” mai ceva ca gazele de sist!
Sfantul Graal sunt dietele adoptate de vedete, pe baza unui rationament simplu: iti place cum arata actorul/cantareata/personajul? mananca si bea acelasi lucru! Fotograful Dan Bannino a avut inspiratia sa adune intr-o colectie de imagini, elementele reprezentative ale dietelor catorva celebritati sub forma de tablouri natura statica.
Pe langa celebritati ca Beyonce, Gwyneth Paltrow, Kate Moss si Charles Saatchi, apar si personaje inedite: Bill Clinton, Lord Byron si … regele Henric al VIII-lea! Aha, sa-l vad eu pe cel care rezista la un astfel de regim …regal!
Pai sa va spun si eu atunci cate ceva despre dieta pe care am adoptat-o vara asta: dieta Davino, si care se bazeaza pe fructe proaspete de sezon, sau mai degraba pe aromele acestora: capsuni tinere, fragi, visine, coacaze rosii, coacaze negre. Oricat de mult mi-ar place sa le mananc in stare proaspata, nu refuz aromele acestora delicat impreunate intr-un pahar, cu nas discret si elegant, structura fina dar ferma, si o precizie de ceasornic elvetian. Fiecare nota si arome isi are locul si rolul ei precis, bine identificat, iar rotitele dintate ale aciditatii si extractului le invartesc si le plaseaza in gura degustatorului la momentul si locul oportun.
Davino Domaine Ceptura Rose 2013 e un vin de mare eleganta, si e mare lucru cand spun despre un rose asta. Sa fie finetea si prospetimea aromelor? modul in care se imbina si se combina? precizia milimetrica a aciditatii, a momentului culmimant pe cerul gurii, a postgustului? alcoolul insesizabil si restul de zahar exact atat cat trebuie? Ce sa zic, daca vinul asta ar fi un ceas, l-as purta cu mandrie la incheietura mainii. Fiind doar o sticla cu o eticheta insa, m-am multumit sa-l pozez si sa-l savurez alaturi de cateva inghitituri simple, care sa-i puna in valoare structura si eleganta: telemea proaspata de oaie (mielul de pe eticheta, deh..) si placinta cu varza.
Pingback: Glossy de Ceptura | Vinul din Cluj
E original, imi place! 10 x yum!
🙂