Un pahar, doua Chardonnay-uri, multe posibilitati
Chardonnay e cu siguranta cel mai celebru vin alb, si aproape cel mai plantat strugure pentru vinuri, imediat dupa soiul Airen (care da vinuri usoare si neutre, folosite in special pentru distilate). Unii il numesc „femeia usoara a vinificarii” („winemaking’s whore” in textul original), ca urmare a flexibilitatii si adaptabilitatii sale, dar si a imaginii difuze si indoielnice.
In multe privinte, vinurile din Chardonnay (in special cele din Burgundia), cu exceptia catorva Riesling-uri, sunt singurele vinuri albe seci care au capacitatea de a deveni mai complexe si atragatoare dupa 10 ani sau mai mult de la recolta. Fiecare an in plus devine in acelasi timp o aventura aromatica, dar si o loterie, in cautarea momentului perfect pentru deschiderea sticlei.
Cu siguranta ca Chardonnay-ul a avut momentele sale bune si rele: de la a deveni vinul alb prin excelenta, la curentul ABC (anything but Chardonnay). Au existat perioade cand definitia unui Chardonnay de succes cuprindea alcool peste 14%, culoare intensa aproape aramie, mult fruct tropical imbracat in straturi de vanilie si unt -un stil care evoca soarele si caldura emisferei sudice. Iar extrema cealalta a pendulului cuprindea vinuri subtiri, acide, verzi si ierboase, pe care pe drept cuvant Jancis Robinson le-a numit undeva „anorexice”.
Ca o panza alba care se ofera pe de-a-ntregul celui care stie sa o umple creativ, Chardonnay-ul ofera viticultorului si oenologului nenumarate „parghii” si „butoane” de care sa se foloseasca: clone adaptate aproape oricarui tip de sol, diferite sisteme de taiere in functie de insolatie, o paleta larga de drojdii, fermentatia in tancuri, budane ori baricuri, posibilitatea de a face fermentatia malolactica partiala ori totala ori deloc, batonnage-ul la diferite intervale si intensitati, nivelurile de ardere a baricurilor si combinatia intre vechi si noi…. Daca adaugam la acestea notorietatea uriasa a acestui soi -poate mai mare decat a Cabernet-ului- si usurinta de a-l promova, se pare ca Chardonnay-ul este o reteta de succes in portofoliul oricarui proprietar de crama.
Avand toate acestea in vedere, este surprinzator cat de polarizate sunt opiniile despre Chardonnay, si cat de contrastante pot fi stilurile si caracterul unor vinuri care provin din acelasi strugure.
Chablis este probabil casa spirituala a Chardonnay-ului mineral si acid, cu exemplare mergand de la note distincte metalice si de cremene, pana la delicate note florale si de patiserie. Mai jos puteti vedea un filmulet excelent despre cele patru apelatiuni Chablis si unde sunt localizate.
http://lachablisienne.net/new_film/index_us.php
Eu am avut in pahar un Chateau de Viviers 2012, de la producatorul Lupe Cholet, care detine parcele si in alte apelatiuni din Chablis, si in restul Burgundiei. Apelatiunea este „Chablis” -asadar nu chiar cea mai de jos- arata ca vinul a fost maturat pe drojdii inaintea imbutelierii. Culoarea e de un galben palid, cu vagi urme verzui, stralucitoare si apetisanta. Vinul este destul de discret si neinvaziv, cu aromele ce denota mai degraba tinerete decat prospetime: coaja de lamaie, caise tinere, si delicate note florale.
Chablis si Dealu Mare
Ceea ce il face remarcabil este o usoara cremozitate, abia simtita, fina si diafana, ce vine sa indulceasca textura destul de dura, minerala. E acea senzatie care te face sa tii vinul in gura si sa nu-ti vina sa-l inghiti, doar pentru a mai pastra cateva secunde impresia pe papile. Finalul, fara a fi memorabil, se pierde gradual si discret, fara sa cada abrupt, lasandu-te sa incerci sa ghicesti urmele aromelor pe limba.
Schimband sticlele, regiunile si registrele, am pus in pahar unul din Chardonnay-urile romanesti din 2012 care e greu de trecut cu vederea: Terra Romana. Vine din Dealu Mare, o regiune care „prefera” alte soiuri albe, si cu siguranta pe cele rosii. In plus, acest vin este diametral opus din punct de vedere al vinificarii: fermentatia pentru cea mai mare parte a mustului s-a realizat direct in baricuri, cu maceratie pe drojdii, si maturare apoi timp de 6-8 luni in baricuri. Asadar din start acest vin promite bautorului o gama total diferita de senzatii aromatice.
Culoarea e galben-aurie, stralucitoare, si anunta densitatea aromelor. Vinul are o evolutie frumoasa la pahar, scapa destul de repede de notele initiale amarui si dezvolta o combinatie interesanta de fructe de toamna -pere untoase- cu patiserie fina gen foietaj, si o atingere citrica. Mi-a placut consistenta din gura, care este elastica si vioaie si nu devine lipicioasa. Mineralitatea e bine ascunsa, la fel si aciditatea. Spre final apar note mai amarui si astringente, de ceai verde, care afecteaza putin echilibrul. Si apoi am gustat iar din cealalta sticla.
doua Chardonnay-uri
Si le-am schimbat din nou, pana cand paharul s-a declarat invins de la atata invartit Chardonnay. Nu m-am lamurit care imi place mai mult, si nici n-am descoperit vreo revelatie aromatica. Mi-au revenit insa in minte niste cuvinte citite pe undeva, cum ca vinificatorul unui Chardonnay trebuie sa stie cand sa apese pedala de frana si sa aiba curajul sa nu faca nimic: „Il faut voir le courage de faire rien„.
Vinul din Cluj 