V-ati obisnuit probabil sa gasiti prin meandrele acestui blog, alaturi de vinuri, pe langa poze si mancare, felurite alaturari si paralele artistice -inspirate de vin, de ideea din spatele vinului, de eticheta, de gust, sau de mai stiu eu ce-mi trecea prin cap in momentul cand am baut vinul respectiv…
Cateodata, mai rar, mi se intampla exact opusul: vreau neaparat sa scriu despre vreun eveniment, fotografie, colectie ori aparitie, si nu gasesc vinul potrivit ca pretext, ca sa se lege si sa se completeze, sa aiba un fir comun. Ideea din spatele acestui articol a cazut cumva in a doua categorie: e in acelasi timp o revansa si o ambitie. O revansa, pentru ca am „reusit” sa ratez ambele …infatisari ale artistului despre care va vorbesc. Si pe care il cunoasteti.
…bineinteles ca il cunoasteti! Priviti cu atentie header-ul blogului: logo-ul vinuldincluj nu este „un efect in photoshop” (cum si-a dat cu parerea un amator avizat) ci este o lucrare originala, un obiect artistic realizat din sarma, opera a celui ce trece sub numele de Art Bending.
Pe care am avut norocul sa-l intalnesc si sa-l cunosc intr-un context cumva difuz (sigur era pe la vreo degustare…), sa-i vad cateva lucrari mai mici prin diferite localuri din Cluj, ca dupa aproape un an sa aflu ca are deja cateva expozitii la activ, din care una la Paris, si se pregateste de un dublu-vernisaj, la Bucuresti si la Cluj!
Lansarea de la Bucuresti a fost gazduita de magazinul Liliac de pe Magheru One, iar cea de la Cluj la galeria Hubertus din incinta librariei Diverta. Nu stiu cum am facut de n-am ajuns la nici unul din ele, si n-am gustat din vinurile de la Liliac, respectiv Corcova, care au insotit vernisajele.
Si aici intervine ambitia si revansa, caci n-am renuntat la a trece in revista lucrarile grupate sub tema comuna „The Coming” -„Venirea”, adica. O venire ceva mai scheletica, schematica, minimalista si simbolica, caci lucrarile sale -pe langa limitarea inerenta a suportului, sarma impletita- au ca sursa de inspiratie arta stradala, arta global-contemporata, marcata de o puternica conotatie militanta si ironica.
Artistul preia si reinterpreteaza atat elemente ale artei clasice (Mona Lisa care isi face un selfie…) cat si clisee si slogane pop-art (Spiderman care „il da in gat” pe Superman…) ori elemente de arta romaneasca („sarutul” lui Brancusi, refacut din sarma…). Greu de inscris intr-o curent anume, altul decat cel contemporan, lucrarile par simple si goale, insa scheletul din sarma sprijina o intreaga metafora si o fina ironie.
Si daca vorbim de contururi subtiri, de siluete goale, si de ironie fina, ce eticheta putea fi mai potrivita decat caricatura semnata Horatiu Malaele, si ce vin putea fi mai potrivit decat un Aligote 2013 de la Gramma.
Un vin subtire si rigid ca si sarma din care sunt facute lucrarile, cu aciditate vibranta si otelita, care incadreaza si defineste constructia aromelor -aeriene, vaporoase si schimbatoare- ca si metaforele post-moderne sugerate de lucrari. Mere de vara, acrisoare, zemoase si usor fainoase definesc profilul aromatic, cu ceva insertii si twist-uri de flori de camp si lamaie zaharisita. Corpul poate fi usurel si racoritor daca e servit rece, dar capata suficienta corpolenta cand se mai incalzeste, ca sa sustina o discutie aprinsa. Finalul e „in aer”, interpretabil si mereu nehotarat ce arome sa aduca, ca si un profil de sarma care capata alta forma odata ce-l intorci. Nu e greu de descifrat, se ofera destul de usor oricui poate sa priveasca dincolo de contur…
Pingback: Gramma pe sarma | Vinul din Cluj
Pingback: Concert pe ritmuri de Liliac | Vinul din Cluj
Lovely