Aparentele inseala, Lidl ba
In fiecare dimineata pe autobuz, cu o statie mai jos de mine, se urca un tip care reuseste sa atraga atentia tuturor, chiar daca il vad in fiecare zi. Costumatia s-ar potrivi mai degraba unei escalade pe creasta Pietrei Craiului decat intr-un cartier de hipsteri corporatisti dintr-o margine noua a Clujului: bocanci Quechua cu talpa Vibram si membrana Goretex, pantaloni Mammut water-resistant, cu mansete reglabile si fermoar lateral pana la genunchi, tricou de ciclism cu buzunar la spate si insertii de plasa sub brate. In zilele mai reci are si un soft-shell tot Quechua, cu benzi reflectorizante si fermoar impermeabil.
Ochiul meu format de (fost) montagnard, observa instinctiv detalii: sireturi din cordelina tehnica de alpinism, doua- trei carabine si o bucla agatate de cureaua rucsacului Nootka… se hidrateaza dintr-o sticla de aluminiu polisat, ultra-usoara si rezistenta, cu capac cu filtru de apa inclus. Ceas Suunto pe mana si busola la breloc.
Spre surprinderea tuturor, personajul scoate inevitabil din rucsac cate o carte si citeste absorbit cale de vreo 7-8 statii. Literatura serioasa, de librarie, nu carti primite gratuit cu cine stie ce cotidian (aproape) insolvent: Murakami, vreo doua Kadare, dar si Norman Manea, Florian Filip, si o multime de alti autori de care, spre rusinea mea, doar am auzit.
Tot spre surprinderea tuturor, odata coborat la o statie din centru, in loc sa o apuce spre gara cu directia munte, intra tacticos pe poarta unei institutii publice cu vocatie financiara.
Ce vroiam sa zic cu introducerea asta lunga, e ca aparentele inseala. De exemplu, o cina din timpul saptamanii nu trebuie neaparat sa fie anosta, si o cina cu tipic mediteranean nu trebuie neaparat sa fie scumpa. Chiar daca contine jamon, salsa puttanesca, gnocchi, branza Manchego si Mozzarella. Asa cum am reusit sa incropesc zilele trecute, in mai putin de 15 minute, cu ingrediente de la Lidl.
vin si mancare de la Lidl
Nici vinul rosu nu a dat peste cap bugetul, chiar daca era un Crianza din 2009, din regiunea Carinena: Monte Plogar, cupaj de Garnacha cu Tempranillo. E o continua mirare cum aceste vinuri cu pret de entry-level reusesc sa puncteze sus si tare atat la prospetime, cat si la echilibru si complexitate. Culoarea violacee promite un nas navalnic, cu mult fruct si note pregnante ierboase-amarui. In gura e naravas, atacul cu mult extract fiind urmat indeaproape de un val de ierburi aromate, invaluitoare, si tanini intepatori, semnatura atat de caracteristia a soiului Tempranillo. Are echilibru dat de o aciditate peste medie, si o textura suficient de densa si elastica ca sa integreze toate aceste elemente. Finalul aduce a masline negre si ceai negru. Si toate acestea la 10 lei 99.
Un vin simplu in abordare, curat si precis in vinificare, bogat in exprimare, si versatil in potriviri culinare. Acum, masa pregatita de mine nu e cine stie ce opera de gastronomie, dar nu strica sa ai un vin care nu-ti da batai de cap, si nici nu te face sa privesti cu inima grea bonul de casierie.
Vinul din Cluj 
Eu am dat pe același vin in Bucuresti fabuloasa suma de 7,99 RON… Se pare ca diferă prețurile in funcție de zona/oraș 🙂
Da, probabil ca era capat de stoc, sau ceva de genul….
Lidl ca Lidl, dar mie tot mai interesanta mi se pare introducerea povestii 😀 😉
Lidl e doar un pretext, ca trec pe langa el in drum inspre/dinspre serviciu…. Pe 13.08.2014 18:23, „Vinul din Cluj” a scris:
>
Si pe mine ma uimeste Lidl cu vinurile lor la preturi foarte bune dupa parerea mea si mai mult ma bucur sa aflu ca au aceleasi vinuri de calitate indiferent de locatia magazinului, adica ofera aceeasi calitate si-n Romania. Vinul tau suna bine, asa ca-l pun pe lista de incercat 🙂
Da, merita, si oricum nu ai mult de pierdut la pretul ala… si selectia lor de vinuri romanesti e destul de buna.
Din pacate pt vinurile romanesti trebuie sa astept sa revin pe plaiurile natale, sau sa le fac o cerere sa introduca vinurile romanesti si pe alte plaiuri 😀
Cine stie, poate si alte plaiuri ar aprecia vinurile romanesti..
Cu siguranta ar fi apreciate.