A fost greu de trecut cu vederea evenimentul mediatic numi „luna uriasa” de zilele trecute, care, ajutat de un cer impecabil de senin, a acaparat atentia si a umplut internetul de fotografii, mai ceva ca soarta unui personaj ..reptilian… Dincolo de kitch-ul inflatiei de poze si comentarii, ma bucur ca concetatenii redescopera luna, si visatul la lumina ei… cred ca ne lipseste o doza serioasa de visare si de reflectie. Nu poate decat sa ne ajute.
Pe mine m-a ajutat, in timp ce-mi faceam cuminte datoria de observator lunar rabdator, asezat pe balcon, cu un pahar de Sauvignon Blanc in mana. Lumina lunii, de un alb-neon, era atat de puternica, incat decupa siluete ca dintr-un carton, estompand complet fundalul. Si asta m-a dus cu gandul la lucrarile unui fotograf francez, care si-a imaginat strazi si orase, la lumina lunii si a becurilor de pe strada, compuse doar din fatadele cladirilor. Doar contururi umplute cu culoare, nimic altceva. Dincolo de grotescul mesajului, au o frumusete aparte aceste fatade insirate ca niste tablouri intr-o galerie; te fac sa te gandesti cat de goale sunt unele lucruri.
Nu acelasi lucru pot sa spun si despre sticla mea de Cono Sur, Sauvignon Blanc Reserva 2011, care a fost plina-regulamentar, iar vinul, plin la gust, mai sa dea pe dinafara de arome de fructe zemoase, coapte -pere de toamna, pomelo, serbet de lamaie, miere de soc… Corpul, masiv si rotund ca si luna uriasa, sta bine in pahar si pe cerul gurii, invaluie palatinul si ramane secunde bune pe capatul limbii. Aciditatea …e si ea pe acolo, cam cazuta in visare, apare mai ales la final, dar sa trecem cu vederea, ca daca e bine racit, nu se simte vreo scapare.
Foame mare face vinul asta, asa ca atentie mare, daca stati si visati pe balcon, sa aveti la indemana un platou cu ceva-ceva, ca sa nu muscati in gol din luna…