Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Vinul bate filmul


Preiau legatura de la amicul Berbecutio, pentru a-mi reaminti despre un vin si un film, ambele interesante, care erau gata-gata din pacate sa ramana netratate pe blog, sub povara multimii de poze, teme si vinuri noi ce isi asteapta randul in panoul de control…

Vinul de la crama Francu, poarta eticheta „Bob cu bob” -una din acele etichete dragute ca si concept, executie ingrijita dar… aproape invizibile la raft. Vinul e unul din putinele de la noi care are „in regula” toate certificarile „bio” si „eco”. Pe langa eticheta delicata, ar fi un motiv in plus pentru producator sa nu-l plaseze in malaxorul fara mila al marelui retail, si sa gaseasca alte debusee comerciale, caci vinul merita.

Filmul –Fading Gigolo-este remarcabil prin echilibru. Este unul din putinele lung-metraje cu Woody Allen in care acesta reuseste sa nu acapareze toata atentia, dialogurile si scenele, si sa lase loc firului epic sa se desfasoare. In al doilea rand, firul epic in sine se departeaza de tiparul obisnuit al quasi-melodramelor romantice in care a aparut numitul Woody in ultima vreme: povestea are charm, este incitanta fara sa te tina neaparat cu sufletul la gura, are cateva scene picante de amor latino, si un umor autentic de situatie: evrei ultraortodocsi, prostitutie, atmosfera din Brooklyn, amante focoase, ceva scene cu urmariri, tandrete in parc, dialoguri savuroase. Pare o reteta sigura pentru un ghiveci indigerabil, fara cap si fara coada. Ceea ce aduce echilibru, coerenta si captivatie este jocul de mare clasa al lui John Turturro -un actor care nu e cu nimic mai prejos decat Al Pacino, atunci cand ii place rolul. Este un film in care iubirea, durerea si tandretea sunt bine ascunse, te lasa sa le ghicesti printre replici acide si sitatii hilar-grotesti.

Crama Francu Bob cu Bob

Crama Francu Bob cu Bob

La fel si acest Pinot Noir 2011, Bob cu Bob, de la crama Francu, avea initial toate premizele sa ajunga discret la chiuveta: vin bio, cumparat de pe raft din supermarket?? Pinot Noir la 16 lei?? trei ani vechime?? ca sa nu mai zic de cele doar 11.5% grade alcoolice… Dar iata ca lucrurile s-au aliniat, si a fost un vin mai mult decat agreabil. Echilibrul e punctul lui forte, ca si al filmului, chiar daca nu puncteaza la capitolul tipicitate. Culoarea e cam cerneloasa, aromelor le lipseste un pic de finete, sunt cam brusturoase, aspre, aduc a ierburi si tulpini de telina, taninii sunt o idee cam sus, aciditatea o idee cam jos, si finalul nu e asa lung cum mi-as fi dorit. Dar vinul sta in picioare, are un fir invizibil care leaga toate elementele, are coerenta data de simplitate, si chiar un strop de eleganta si nonconformism, data de postgustul neobisnuit, usor picant.

Un vin care a fost mai mult de cat decent si baubil, a devenit chiar interesant dupa ce s-a mai deschis in sticla, suficient cat sa fiu de vreo doua ori mai atent la vin decat la film.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Information

This entry was posted on 3 Septembrie 2014 by in Vin and tagged , , , , , , , , .

Disclaimer

Ceea ce scriu reprezinta opiniile si experientele mele personale referitoare la produsele si evenimentele descrise

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2,478 de urmăritori

Categorii articole

%d blogeri au apreciat asta: