Vardo: it’s complicated
Habar n-am daca vinurile din noua gama Vardo a celor de la Domeniile Segarcea vor avea vanzari mai mari sau mai mici decat vinurile pozitionate similar ca pret. Ori daca se vor pastra pe raft mai bine ori mai prost. Sau daca gama va avea continuitate. Nu cred ca stie cineva in momentul asta, si nici prea curand
Ce stiu este ca aceasta gama e departe de a fi o sperietoare, o „paria” a marketingului vinicol autohton, o sinucidere comerciala si reputationala, cum au lasat sa se inteleaga primele reactii panicate. Aproape ca simt ca fac un act de fronda si bravura deschizand aceste sticle si scriind despre ele.
Vardo Segarcea
Etichetele sunt cu siguranta mai colorate si mai nazdravane decat altele, mai batatoare la ochi, chiar stridente daca le privesti dintr-o parte, insa nici pe departe atat de imprastiate si de fara cap si coada ca si cele de la Licorna Winehouse.
Conceptul gamei are intr-adevar o poveste cam fortata si cusuta cu ata alba (de marketing!), insa n-o da in bara atat de categoric ca si Crama Oprisor, cu Oltenia Profunda cu poze de sibieni si vinuri din soiuri nemtesti.
Denumirea nu e deloc atat de pretentioasa si de fortata ca si Chateau Valvis, ori Tenuta Colibasi.
Blazonul de furnizor al Casei Regale a Romaniei poate fi intr-adevar un element de contradictie cu stilistica gamei, insa deocamdata n-am vazut punctul de vedere oficial al Majestatilor Lor. Oricum, cred ca au suficient simt al umorului incat sa nu intre in polemici de estetica si simbolistica.
Ce ramane? Aaa, denumirea de tigan, si povestile de pe contraeticheta. Ia sa vedem: tiganii traiesc, se bucura, iubesc, beau vin, gatesc, danseaza, calatoresc. Si beau vin. Big deal. So what? Asta facem cu totii.
Dar, intr-adevar, etichetele sunt colorare-rau. Si noua nu ne plac culorile, popor monocrom ce suntem…
Vinurile deci:
Patima serii, Feteasca Neagra 2011: cam evident alcoolul si lemnul afumat pe final, daca e servit fara sa fie racit. In rest, o Feteasca Neagra juicy si feminina, cu tanini fini, aciditate cam joasa, textura moale, arome medii spre intense, si ceva ierburi aromate spre final. Buna, dar nu e stilul meu, eu caut ceva mai mult tanin intr-o Feteasca;
Vardo Patima Serii
Picatura Vietii, Touriga Nacional 2011: departe de insorita Portugalie, acest soi si-a pierdut din vigoare, aplomb si culoare, ramanand mai degraba ca un Pinot Noir ceva mai extractiv. Arome cu o pronuntata tenta vegetal-florala (bujori, muscate, radacina de pastarnac) si ceva visine necoapte. Aciditate inalta, tanini destul de bine conturati, textura light spre medie, degraba curgator. E chiar interesant daca faceti abstractie de rudele sale mai taninoase si dense de la celalalt capat al Europei;
Picatura Vietii Vardo
Puterea Vointei, Cabernet Franc & Marselan 2011: un vin destul de aspru si ursuz, cu nas ce amesteca fructe negre, note sangvinice si aluzii de piper. Corp echilibrat, cu taninii care fac fata bine notelor dense de prune, gem de prune, coacaze negre. Postgustul e lung si persistent, vireaza spre amarui. Un vin ce contrasteaza stilistic destul de mult cu cele de dinainte, parca ar fi din alta vie;
Vardo Puterea Vointei
Adierea Vantului, Syrah 2011: coincidenta a facut sa beau acest vin la sfarsitul seriei de patru, si sa fie si favoritul meu. Asteptarile create de precedentele trei au fost ceva peste medie, insa acest vin m-a facut sa deschid ochii mari si sa schitez un zambet, care s-a largit (zambetul) pe masura ce-mi adanceam nasul in pahar. E un melanj interesant de fructe proaspete si confiate, de note picante si dulceag-siropoase. Poate parea fortata combinatia, dar rezultatul e unitar si interesant, are verticalitate si coerenta. Pe fundul paharului gol apar si arome de tabac, de mosc.
Vardo Adierea Vantului
Le-as putea inscrie in categoria vaga de vinuri in stil new world, mai ales pentru faptul ca tipicitatea soiurilor nu e clar conturata, si stilul e abordabil, relativ direct. Nici nu sunt propriu-zis de gastronomie; sunt mai degraba vinuri pentru toate ocaziile, dar e bine sa fie niste feluri de mancare prin apropiere.
Ca sa faca toata povestea mai digerabila.
Vinul din Cluj 