Videochat cu M1
Tehnologia aduce oameni aproape cam in aceeasi masura ca si vinul. Sa luam avionul, bunaoara, care m-a dus la Bucuresti (un Airbus A-318 pentru cei curiosi), exact in ziua cu degustarea noilor vinuri ale M1. Crama Atelier, de la Ethic Wine Tasting Room. Ca sa nu mai vorbesc de telefonul, conexiunea si monitorul, care l-au ajutat pe Valentin Ceafalau, in timpul degustarii, sa intre in direct cu „sediul central” al cramei unde Razvan Macici, oenologul zburator-telefonist, a raspuns in direct intrebarilor si a dat detalii cu privire la vinurile pe care le aveam in pahare. La fel ca si la degustarea de anul trecut.
Incepe sa-mi placa sportul asta: stai in usa wine bar-ului, la o gura de aer proaspat, cu un pahar de Pinot Noir in mana, inconjurat de amici si cunostinte, si te conversezi prieteneste cu chipul de pe ecranul din cealalta parte a camerei, care iti raspunde plin de solicitudine intrebarilor, povesteste despre vinurile din pahar si recolte viitoare.
Cu siguranta insa ca, pe langa tehnologie, intalniri si flecareala placuta, vinurile au fost motivul principal al acestui „abuz” virtual. Patru au fost etichetele prezentate, disecate, degustate si analizate, toate din gamele deja consacrate ale cramei (Leat 6500 si Arezan).
Marea mea curiozitate a fost legata de Pinot Noir-ul 2012, insa pana atunci am trecut prin Chardonnay-ul 2012: chiar daca eticheta ne spune ca alcoolul e 14.9%, iar nasul anticipeaza arome bogate, vii si suculente de fructe exotice, mango si ananas, totusi vinul are suficienta lejeritate si prospetime ca sa poata fi servit ca si opening drink. Nu e neaparat un vin usurel, insa este expresiv, chiar coleric in exprimare, iar fructele domina categoric paleta aromatica, in ciuda celor 14 luni petrecute in butoaie. Aciditatea este medie spre inalta, prezenta mai ales spre final, aducand o usoara mineralitate si arome amarui.
Pinot Noir-ul este intr-un contrast destul de evident cu cel din 2011. Mult mai multa aciditate si impetuozitate, mai mult nerv si aplomb, fara sa lase deoparte fructul. Este mai putin dens si texturat, dar mai echilibrat per total, cu ceva mai buna tipicitate. Un vin serios, cu multe straturi aromatice, cu adancime si persistenta.
Feteasca Neagra Arezan 2012 reuseste sa fie cea mai aspra si taninoasa pe care am baut-o in ultima vreme. Fanii genului de vinuri rosii monolitice, construite dintr-o bucata, se vor bucura sa o aiba in pahar. Din nas pana in postgust domina asprimea, rugozitatea taninilor si a lemnului in toate formele sale: lemn afumat, uscat, aromatic, umezit, carbonizat. Fructe negre, din cele salbatice, se mai gasesc in subsidiar, pentru cine are rabdare sa adulmece suficient de indelung paharul. Daca adaugam si aciditatea inalta, trebuie neaparat macar o mica gustare pe langa.
Merlot 2011, din gama Leat 6500 a fost surpriza serii. Desi e cel mai vechi dupa anul de recolta si dupa timpul petrecut la sticla (mai mult de un an), a adus totusi si cea mai multa prospetime si puritate a fructului, neinhibata de lunile luni petrecute in baricuri. Un Merlot de densitate medie, tanar in exprimare, serios in abordare, cu ceva adancime aromatica odata ce ai trecut de fructuozitatea initiala, si cu un final usor picant, intepator.
Toate cele patru vinuri mi se pare ca ar avea de castigat dupa o scurta aerisire de vreo 30 de minute, insa ar beneficia si mai mult daca ar mai petrece vreo cateva luni la sticla. Stilul este cel mai pur new world, astfel ca nu cred ca vor castiga in complexitate, insa vor dobandi in echilibru mai bun si o finete a aromelor. Cine stie, poate la urmatoarea video-degustare..
Vinul din Cluj 