Raftul cu dulcegarii
Se spune ca privitul nu ingrasa, atata timp cat nu te atingi de bunatati, dar eu cred ca cel care a spus asta n-a luat in considerare factorul tentatie, si in general atractia (aproape) fatala pe care unele lucruri o pot exercita asupra firii umane. In cazul de fata vinurile, doua la numar, pe care ardeam de nerabdare sa le incerc.
La factorul tentatie si atractie, pe langa curiozitatea -fireasca la orice iubitor de vinuri, se pot adauga doi factori multiplicatori: gradul de noutate/necunoscut/inedit pe care il aduce vinul respectiv pentru persoana tentata, si respectiv timpul de asteptare al sticlei mult-dorite. N-as putea sa va spun care din ei e mai puternic in a creste tentatia si nerabdarea, dar va marturisesc ca limitele mele, slabe oricum, au fost puse la grea incercare.
Auslese 2010 Thornicher Engass
Weingut Geiben, Thornicher Engass, Auslese 2010. Producatorul -relativ cunoscut prin vinosfera autohtona, soiul -Rhein Riesling fara alte bazaconii, stilul -Auslese clasic. Zona -nu e Thornicher Ritsch ci Thornicher Engass, dar tot pe-acolo. Alcool: 8.5%, zahar rezidual: 88g/l, aciditate: tineti-va bine… 10.5 g/l !!! Intarzierea, din cauze imputabile curierului, n-a fost mare, insa cand e sfarsit de vara, si papilele s-au saturat de rose-uri si de sauvignoane ultraseci, fiecare saptamana in plus e o eternitate.
Asadar, dupa un stagiu de cateva zile prin frigider, l-am deschis alaturi de cel mai pufos si mai aerian tort: blat ultralight de pandispan si crema de iaurt cu aroma de lamaie. Aciditatea taioasa, ca o lama de satar, a taiat fara mila prin pufosenia nevinovata, insa prin invaluire au venit aromele coapte, de pere tarzii, plus pomelo zaharisit, plus caise, faguri, narcise, si o gramada de alte chestii aromate. Lucru care mi-a placut enorm la acest vin: intensitatea perfect calibrata -sa fie cu o idee peste aciditate, sa pluteasca ca un surfer pe valul aciditatii, fara sa se scufunde. Postgust interminabil, bineinteles, mult mai lung si mai complex decat al prajiturii. De fapt, elementul de patiserie e doar un pretext, un etalon pentru a aprecia amplitudinea, complexitatea si echilibrul acestui vin, care mai are multi ani de viata inainte, decenii chiar as zice.
dessert si Riesling
La factorul curiozitate, am avut un vin rar si exotic chiar si in tara si regiunea lui de bastina: Andante 2008, Furmint bothrytised, de la Grof Degenfeld Winery, din Tokaji-Hegyalia. Rar si exotic, din doua motive: odata, ca este un Furmint 100%, dintr-o regiune care exceleaza in blend-uri de Harslevelu cu Furmint; si in al doilea rand, ca inobilarea boabelor cu bothrytis este explicit mentionata pe eticheta.
Furmint botrytised 2008
Este din cu totul alta galaxie decat masinaria germana de mai devreme: este fin si dens in acelasi timp, aerian si siropos, intens si delicat, impunator si discret. Cele 220 de grame de zahar/l plutesc pe o fundatie de 10 g aciditate si doar 8.8% alcool, ceea ce il face sa fie intins si vibrant la maximum. Aproape ca ai impresia ca va plesni ca o coarda prea stransa daca mai adaugi un strop de zahar, ori o aroma in plus. Peltea de gutui, miere salbatica, flori uscate de tei, smochine si amaretto, cu un postgust de fondant cu scortisoara. Iar descrierea nici macar nu se apropie de feluritele nuante, intorsaturi si fineturi, suisuri si coborasuri prin care te poarta acest vin. Pregatisem nu-mai-stiu-ce desert pentru acest vin, dar am uitat complet de el, facinat si captivat de acest mic univers de 375 ml.
Grof Degenfeld Andante 2008
Asteptarea? a meritat pe deplin. Curiozitatea? satisfacuta cu varf si indesat. Regrete? ca nu avem printre vinurile romanesti nimic comparabil, nici macar de la cativa kilometri distanta.
Vinul din Cluj 