Vinuri unguresti in Bucuresti? Si tocmai eu, un clujean, si pe deasupra impatimit al vinurilor din vecini, sa calatoresc tocmai pana in capitala ca sa le intalnesc? Ei bine, asta datorita ciclului de degustari denumite „Vinum Hungaricum„, organizate si oferite de Centrul Cultural Maghiar din Bucuresti. O initiativa frumoasa, de care auzisem cu ceva vreme in urma, dar abia ieri s-a lipit de programul meu haotic. Cu folos, zic eu, caci nu doar ca m-am intalnit cu vechi cunoastinte (oameni si vinuri), dar am aflat si lucruri si vinuri noi.
In 2011 Ungaria a detinut presedintia Uniunii Europene, ocazie cu care vinul unguresc a capatat o mare vizibilitate, iar din decembrie 2012, in colaborare cu Organizatia Sommelierilor din România 2011 si Asociatia Erdélyi Gondolat, a inceput seria de degustari dedicata vinurilor maghiare la Institutul Balassi – Institutul Maghiar din Bucuresti. In fiecare luna sunt selectate o serie de vinuri ce fac parte din Programul National de Excelenta a Vinurilor, din Ungaria.
Cu siguranta ca exista zone si vinuri maghiare ce merita interesul oricarui pasionat, si de aceea m-am bucurat sa gasesc o selectie echilibrata si trezitoare de interes, prezentata de sommelierul Istvan Pentek. Nu a lipsit bineinteles niste branza secuiasca de la Tarnalact, precum si niste discursuri introductive intr-o limba romana „suspect” de corecta si cursiva, din partea unor oficiali guvernamentali maghiari.
Deci, am degustat:
Miklós Csabi Róger Mór (ezerjó) 2013: un soi specific regiunii Mor (si aproape de negasit in alta parte), cu o eticheta pamfletistica, venit de la un mic producator. Ezerjo da vinuri in general acide si neutre aromatic, insa acesta, datorita probabil unei maceratii indelungate, a avut o oarecare cremozitate si rotunjime oxidativa, pe langa o bogata mineralitate. Un vin ok de deschis seara;
Kolonics Somlói Hárslevelű 2012: cititorii acestui blog ma cunosc drept un fan declarat al regiunii Somlo, iar acest vin vine de la unul din cei mai traditionalisti producatori. Culese tarziu, boabele au fost macerate si fermentate in budane de lemn, si vinul invechit in baricuri. Are foarte putin peste 4 grame de zahar si un niel alcoolic de 12%, care pun perfect in valoare notele bogate, complexe, de fan uscat, ceara de albine, miere de salcam, vanilie, coaja de paine. in gura e dens si texturat, dar aciditatea si mineralitatea nu-l lasa sa devina greoi. Merita pastrat inca ceva ani;
Nyári Ödön Kéknyelű 2011: un soi mai putin cunoscut decat celebrul Hárslevelű, dar la fel de intens aromat chiar daca nu are atata complexitate. Aromele il duc cumva spre Traminer, cu gutui si ananas, ceai negru si miere poliflora, peste un corp surprinzator de subtire, vioi si suplu, si un final interminabil. Un vin interesant, neasteptat, de descoperit..
Font Kékfrankos rozé 2013: copt si rumen, este genul de rose care-ti lasa in gura un gust de guma de mestecat, datorita combinatiei de arome lipicioase de capsuni si fragute, si un rest de zahar sesizabil;
Pannonhalmi Apátsági Pincészet Tricollis cuveé 2012: un cupaj interesant, produs de cea mai veche abatie din Ungaria si din Europa Centrala (care, intamplator, a investit si in viile romanesti -vezi Crama Vinca). Pinot Noir cu Merlot si Cabernet Franc, vinificate si maturate separat si apoi cupajate, dau un vin subtire, aromat si catifelat, cu tanini moi, aciditate medie spre inalta, si arome de fructe rosii coapte, gem de macese si unt de arahide; un vin mai degraba de preparate usoare si gustari;
Szeleshát Merlot 2011: un Merlot din zona de campie a Ungariei, care exprima perfect terroir-ul pustei dunarene: temperaturi extreme, vanturi, sol bogat, soare cat incape. E un vin copt si rotund, puternic, cu tanini inca aspri si un continut alcoolic redutabil. Nu are neaparat catifelarea ciocolatie a Merlot-urilor din zone mai reci, ci are din plin capsuni zemoase, visine si chiar rodie;
Vesztergombi Turul cuveé 2011: Cabernet Franc cu Merlot. Vinificate si maturate separat. Un vin foarte French, elegant si stilat, cu un melanj de arome de la fructe negre pana la tabac si carbune. Alcoolul perfect integrat si o aciditate medie ii dau chiar o nota aristocratica. UN vin care ar mai avea ani lungi in sticla.
In urma degustarii, am ramas cu doua convingeri: ca albele trebuie cautate cu prioritate in Ungaria si ca lucruri foarte interesante se intampla si in afara regiunilor „consacrate” -Tokaji, Eger, etc…