Cele sase vinuri degustate vineri seara, intr-un Cluj inecat in ceata, miros de toamna, si pronosticuri contradictorii, au reusit sa ne aduca o amintire din soarele Spaniei. Cuvantul la ordinea de zi a fost diversitatea -sa exploram cat mai multe soiuri, regiuni si stiluri care caracterizeaza vinurile iberice. De aceea, din oferta generoasa si bine asezonata a celor de la Crama Borha, am selectat sase vinuri care sa exprime regiuni mai putin „umblate” cu papilele noastre, decat clasicele Rioja, Penedes si Jerez. Nu ca ar fi ceva rau cu acestea din urma..
In plus, publicul a avut din nou placuta „insarcinare” de a-si exprima preferintele cu privire la vinurile prezentate, cele care s-au bucurat de cea mai larga popularitate urmand a se regasi in viitoarea carte de vinuri de la Bruno Wine Bar Cluj. Ca nu ne jucam cu preferintele publicului 😉 Ca o paranteza, lucrul care ma incanta de fiecare data cand facem acest exercitiu este lipsa de inhibitii a participantilor in a nu fi de acord unii cu altii, si de a-si sustine preferintele, uneori rezultand dezbateri animate…
Doua vinuri albe au deschis degustarea, potrivite la fel de bine pentru veri toride cat si pentru ramasitele de caldura ale unei toamne tarzii:
–Beso de Vino, Macabeo 2013, din regiunea Carinena. O exprimare simpla, directa si racoritoare a titratului soi, numit si Viura, care intra aproape obligatoriu in componenta spumantului cava;
–Marques de Riscal, Verdejo 2013, din regiunea Rueda. O adevarata patrie a vinurilor albe spaniole este aceasta regiune, iar acest Verdejo de la una din cele mai „serioase” case este un adevarat vin de gastronomie: texturat, destul de dens, cu o aciditate ampla si arome bine rotunjite, are pe final o nota usor afumata, caracteristica;
–Protos Roble – Ribera del Duero. 100% Tempranillo, si se simte acest lucru! Doar doi ani vechime pentru acest vin, lasa frau liber taninilor si astringentei, care impreuna cu aromele de fructe negre sunt un tavalug de nestapanit;
–Teorema, din regiunea Catalayud. O eticheta cu nume neobisnuit si desen incriptat, dar in sticla nu e deloc asa. Fiind din Garnacha 100%, debordeaza de arome dense si coapte de fructe, iar faptul ca e din 2009 adauga un plus de complexitate si caracter, datorita evolutiei frumoase la sticla. Un vin care intotdeauna isi va gasi un loc in paharul meu;
–Enate Crianza, 2010, este un blend clasic pentru regiunea Somontano, cu Tempranillo majoritar si ceva Cabernet. Elegant, matasos dar plin de nabadai, are un bun echilibru intre tanini, arome si vigoarea imprimata de invechirea in baricuri;
–Berola 2010, din regiunea Campo de Borja, a fost surpriza serii: 100% Garnacha, invechit 14 luni in baricuri, si decantat cam o ora. Note de castane coapte se amesteca cu cirese amare si caramel – o adevarata capcana pentru nasurile curioase. Iar in gura e pe masura, catifelat si moale, cu un final usor picant cu praf de cacao.
Si chiar daca a fost greu sa alegem din aceasta frumoasa selectie -care a intrunit o medie a notelor neasteptat de mare- vreo trei dintre aceste etichete vor reveni la Bruno pe termen lung…
Blog la WordPress.com. Tema: Suburbia de WPSHOWER.
Mihai, vezi ca ti-am trimis fotografii imediat dupa eveniment.
Am vazut, merci.