Coravin: jucaria serioasa
Greg Lambrecht e unul din acei oameni despre care consumatorii de vin stiu destul de putine, dar care a revolutionat posibilitatile de interactiune si de degustare a vinurilor. Cu siguranta ca nu va avea celebritatea lui Robert Parker sau a lui Michel Roland. Pentru ca ceea ce a facut el e mult mai putin romantic si glamour, in schimb mult mai practic, mai aplicabil. Si mai stiintific, as zice eu..
Pe scurt: Greg Lambrecht vine din industria echipamentelor medicale, unde a dezvoltat proiecte pentru implanturi de mare precizie si tehnologii neinvazive. Aceasta e una din principalele sale calitati, dar nu cea mai importanta. Este de asemenea un antreprenor in serie, fondand mai multe start-up-uri de succes, in diferite domenii. Nu un ultimul rand, este un mare pasionat si iubitor de vinuri, avand o slabiciune pentru albele burgunde. Dar probabil mai presus de toate, este manat de o curiozitate neobosita, de un spirit cautator si iscoditor, care se uita dincolo de barierele prejudecatilor si a lucrurilor general acceptate.
Speech about Coravin
Am avut ocazia sa vorbesc cu el, sa testez inventia si sa-i ascult prelegerea (in cadrul primei zile a #dwcc14) cu privire la una din cele mai dragi inventii ale sale: Coravin. O inventie despre care vom auzi tot mai mult in viitor, cu siguranta. Totul a pornit de la o intrebare relativ simpla, si de la o nevoie neconstientizata si neexploatata: cum sa te bucuri de un pahar de vin, fara sa scoti dopul?
Mai pe larg: fiind un mare iubitor de vinuri albe de Burgundia, Greg avea (si are) un stoc serios, de care nu se putea bucura, deoarece nu-i venea la-ndemana sa desfaca cate o sticla cand avea chef doar de o inghititura. In plus, ca orice colectionar serios, ar fi vrut sa verifice din cand in cand evolutia vinurilor, fara sa afecteze integritatea sticlei, mai ales cand avea putine exemplare.
O nevoie+ un antreprenor+o minte iscoditoare=un prototip. Venind din industria medicala, cunostea bine tehnologia acelor si infiltratiilor. In plus, nu era „contaminat” cu toata mitologia creata in jurul degustarii vinurilor vechi. Nu credea in valabilitatea imuabila a tabelelor de invechire si a istoricului vintage-urilor. Vroia sa se convinga singur de calitatile lichidului din sticla.
joaca cu Coravin
Fast-forward vreo doi ani, timp in care a cheltuit multe zeci de mii de dolari pentru a ajunge la un prototip multumitor. Acesta trebuia, prin intermediul unui ac subtire si acoperit cu teflon, care sa strapunga dopul de pluta, sa injecteze o cantitate precisa de gaz inert, in timp ce lasa sa curga in pahar o cantitate la fel de precisa din pretiosul vin. Odata scos, pluta isi face treaba si se re-sigileaza, pastrand vinul in continuare pentru multi ani. Greg mi-a relatat, cu multa candoare, despre feluritele probleme aparent de detaliu, care au afectat dezvoltarea prototipului: lungimea acului, calibrarea exacta a cantitatii de gaz astfel incat sa nu creasca presiunea in sticla, dozarea precisa, contaminarea acului cu reziduuri de pluta, contaminarea unor sticle prin „intepari” repetate, etc. In plus, prototipul trebuia sa fie suficient de usor si compact, ca sa poata fi folosit la un bar obisnuit ori acasa. Iar procesul trebuia sa perminta fabricarea in serie, la costuri rezonabile…
In momentul de fata Coravin exista, si este disponibil pe Amazon. Dar inainte de a ajunge la vanzare, a trecut prin nenumarate teste. Apoi, a urmat adevarata piatra de incercare. Depasirea reticentie si circumspectiei producatorilor din regiunile viticole importante, ale caror vinuri ar fi primele „vizate” pentru folosirea Coravin-ului. Trebuia sa-i convinga ca e un produs perfect sigur, care nu afecteaza in nici un fel calitatile si potentialul de invechire al vinului ramas in sticla. De asemenea o mare bariera a fost cea psihologica: multi producatori importanti au trebuit sa se obisnuiasca cu ideea ca astfel vinul lor va deveni mult mai accesibil, unei game mult mai largi de consumatori… Anecdotic, reactiile au fost cam urmatoarele: nemtii din Mosel au acceptat Coravin-ul imediat, dupa ce au testat fiabilitatea tehnica; cei din Burgundia i-au intuit potentialul de a impulsiona vanzarile, mai ales pentru vintage-urile rare; Rioja a avut oarecare reticente, mai ales in ce priveste pastrarea sticlelor „intepate” pe termen lung. Insa reactiile cele mai vehemente au venit din Bordeaux, unde degustarea cu Coravin au scos la iveala niste evolutii nu prea grozave a unor vintage-uri destul de piperate ca pret…
cel ami util accesoriu pentru vinuri
Lasand acestea la o parte, cred ca respectiva jucarie, odata ce-si va face locul in piata, va deveni repede acceptata, si va deveni un accesoriu standard in orice wine bar si restaurant care are vinuri de top. In acelasi timp, cred ca cei care vor beneficia cel mai mult dupa aceasta inovatie, sunt furnizorii de dopuri de pluta, care isi vad astfel puse in valoare dopurile, dupa valurile de critici… Pentru ca, pluta se lasa intepata de ac, dar siliconul si screwcap-ul ba…
Vinul din Cluj 