Ciocolata si vin. Vin si ciocolata. O combinatie irezistibila, se pare, dupa cum s-a vazut vinerea trecuta, la Bruno, unde sala a devenit din nou neincapatoare pentru vreo doua ore. Previzibil, prezenta feminina a dominat (numeric). Dar e bine asa… Caci am avut parte de comentarii si discutii cat se poate de interesante, care au depasit simplul schimb de replici: „v-a placut?” „pai, cam da…”
Vinurile au fost oferite de Cramele Halewood, ciocolata pregatita cu maiestrie de Dorottya de la Le Chocolat de Dorothy, iar povestile si balivernele au fost din partea casei (adica a mea 🙂 ). M-am bucurat de aceasta provocare, care m-a scos oarecum din zona de comfort a degustarilor clasice, cu vinuri dintr-acelasi soi si asortimentul clasic de paine si branzeturi. E nevoie cateodata de un strop de aventura, de indetid, iar ce alt ingredient este mai degraba declansator de fantezii decat ciocolata, mai ales cand vine in combinatie cu vinuri bune.
Caci aceasta a fost cumva tema degustarii –combinatiile inedite, de arome, texturi si senzatii. Narativ, nu voi putea sa re-creez complet tot ce s-a intamplat acolo, pentru ca a fost un ceva… insa in cuvinte putine, doar cat sa va starneasca imaginatia, va relatez cam ce ne-a trecut peste limba si papile:
–Blanc de Transylvanie 2013, cupaj de Gewurztraminer, Pinot Gris si Chardonnay, cu DOC Sebes-Apold. Un vin alb proaspat, cu aciditate medie si arome destul de intense din gama florala cu accente de fructe tropicale, pus alaturi de o ciocolata alba cu lavanda, a carei intensitate a adus un binevenit val de prospetime;
–Rose Euxine 2013, Shiraz 100% din Dobrogea, potrivit cu o ciocolata alba cu petale de trandafir. De data asta rolurile s-au inversat, vinul aducand vigoarea si picanteriile, iar ciocolata a furnizat corp si finete;
–Rosso di Vallachia 2013, Feteasca Neagra + Merlot + Shiraz. A fost probabil vinul cel mai usor de potrivit cu o ciocolata, in speta cu cea neagra cu coacaze confiate. Cele doua elemente au venit unul in imbratisarea celuilalt, taninii vinului potrivindu-se perfect cu notele amare de cacao, iar fcoacazele confiate au dat ceva greutate notelor de fructe din vin;
–Theia 2012, Chardonnay, fermentat si maturat in baricuri americane. Intens, voluptos, invaluitor, cu arome dense si corp sustinut, a avut totusi o pereche pe masura –ciocolata alba cu chili;
–Neptunus 2011, Shiraz. Mai trebuie sa spun ca a mers impreuna cu ciocolata neagra cu scortisoara si anason? O alaturare clasica, de carte de scoala, cuplu cu care nu poti da gres nici in fata celei mai exigente perechi de buze…
A fost o aventura pe cinste, care ar merita repetata si in sens invers -adica aflat vinuri potrivite pentru diverse tipuri de ciocolata. Caci chiar si un sceptic al dulciurilor ca si mine nu are cum sa ramana indiferent cand aude de „grozavii” cum ar fi ciocolata cu piper alb, cu ceai verde, cu crema de sfecla ori cu ghimbir….
Blog la WordPress.com. Tema: Suburbia de WPSHOWER.
dacă am mai spus-o probabil că acum risc să mă repet dar asta e : îmi plouă în gură…..
Ma bucur ca ti-a placut articolul, vom mai face degustari „impreunate” de ciocolata si vinuri!
2014-12-10 14:10 GMT+02:00 Vinul din Cluj :
>