Marea recapitulare: vinuri albe
Sunt destul de rusinat ca s-a ajuns (din nou) aici, si ca trebuie sa recunosc public faptul ca scrisul meu despre vinuri nu reuseste sa tina pasul cu degustatul acestora. Si zau ca ambele imi provoaca (aproape) la fel de multa satisfactie. Asa ca, desi suntem in perioada aceea a anului in care incercam sa ne gandim ceva mai putin la satisfactiile personale, nu ma simt pregatit sa renunt complet.
De aici, si aceasta mini-serie de articole recapitulative -care sper sa nu se prelungeasca in mai mult de doua episoade- in care trec in revista vinuri demne de remarcat si povestit, care mi-au poposit prin pahare in ultima luna si ceva. De fapt, sunt atat de multe, incat nu le pot trata in ordine cronologica, si va trebui sa le impart: maine vinurile rosii (sau ma rog, non-albe), si azi vinurile albe.
Iar orice insiruire si de vinuri albe trebuie sa inceapa musai cu Davino. Pentru ca Davino. Iar Revelatio 2013 este cu siguranta un vin de iesit in fata. Sauvignon Blanc 85% si Feteasca Alba 15%. O senzatie perfecta de putere bine strunita si stapanita. Adancimea aromelor florale -soc, salcam, iasomie- este completata de note ceva mai dense, de brutarie, de aluat proaspat, maia si paine aburinda, provenite probabil de la maturarea pe drojdiile fine. O baza minerala densa da o senzatie de suplete si elasticitate, iar finalul vine cu ceva amarui-racoritor. E un vin mai degraba retinut decat expansiv, elegant ca un iaht care se leagana lenes in port, dar poate sa calareasca cu gratie valurile oricand.
Revelatio 2013
Liliac, Nectar de Transilvania 2011 a punctat placut sfarsitul unei cine tarzii de duminica. Atunci cand vezi o adunare de oameni vorbareti ca devine brusc tacuta, privind in gol, rotind absent paharele si indraznind sa guste la intervale largi, iti dai seama ca vinul din pahare nu e ceva cu care te intalnesti in fiecare zi. Din pacate cred ca e ultima data cand m-am intalnit cu aceasta mica lume de arome si textura, incuiata intr-o sticla, remarcabil pastrata, pentru ca nu se mai gaseste, ramanand doar cu amintirea aromelor de gutuie declinata in toate felurile posibile.
Nectar Muscat 2011
Mi s-a facut intr-o seara pofta de Verdejo. Bine mi s-a facut pofta de un vin alb crispy si racoritor, aromat dar nu excesiv, si cu suficient corp incat sa nu dau imediat paharul peste gat. Si am ales Verdejo 2013, de la Marques de Riscal, din regiunea Rueda. Dincolo de toate celelalte caracteristici, mi-a placut mult si mi-a ramas intiparita in minte aroma usoara de cimbrisor si maghiran, sesizabila din nas pana in postgust.
Verdejo Rueda 2013
Si pentru ca recapitularea sa fie completa, va arat si un site care mi-a atras atentia ca lucrurile scoase din context arata grotesc: super-eroi si personaje SF imbracati in costume baroce de secol XVII. Pentru ca fiecare lucru e bun la timpul sau…
Vinul din Cluj 
Awesome Artwork
Lovely, yes please!