Am incheiat sezonul de toamna de degustari, si un an aglomerat in astfel de evenimente pe care le-am sustinut. Nu e aici locul sa fac o retrospectiva, insa cu greu mi-as fi putut inchipui la inceputul anului ca se vor aduna cateva zeci de prezentari si degustari de vinuri pe agenda mea.
De aceea m-am bucurat sa pun punct agendei din anul acesta cu o degustare intr-un loc care mi-a devenit drag, atat de drag incat m-am intors de cinci ori pentru diferite degustari -va mai amintiti serile de pe terasa suspendata din centrul Clujului, dedicate cunoasterii vinurilor romanesti: rose, albe, rosii si vinuri de desert.
Pentru o astfel de audienta, amatoare de povesti, explicatii prelungite, si vinuri interesante, cu papilele calite deja prin serii de vinuri, am pregatit o degustare ceva mai speciala. Am incercat sa aduc vinuri romanesti ceva mai putin obisnuite si comune, care nu se gasesc prin fiece meniu, vinuri care ies putin din tiparul gustativ consacrat. Fiind si in prag se sarbatori, am avut in vedere si potentialele potriviri culinare ale acestor vinuri cu preparatele de pe mesele incarcate ce urmeaza.
Am inceput cu noutatea anului 2014 in materie de rose-uri, respectiv primul rose realizat 100% din Negru de Dragasani, de la Crama Bauer bineinteles. Acest negru-rose sau rose-negru e un bun deschizator de mese cu aciditatea sa ridicata si aromele citrice, si se potriveste cu multe din gustarile reci prezente pe mesele noastre de sarbatoare, de la jumari pana la salata de boeuf.
Trecand in registrul albelor, ne-am delectat cu un Riesling de Rin de la Nachbil, 2011, probabil cel mai echilibrat Riesling de la aceasta crama. Restul generos de zahar este contracarat cu o aciditate si mineralitate de invidiat, iar din jocul acesta au de castigat aromele florale, cu aluzii subtile de ceara si fagure. Un vin cu un potential frumos de pastrare, pe care-l vad potrivit cu crema de conopida si maioneza cu usturoi, ori cu piftii si hrean.
Feteasca Neagra de la Domenii Cotnari si-a creat imediat niste fani dedicati. Aromele moi, coapte, cu condimente calde, tanini insesizabili si aciditate joasa il fac foarte abordabil, si e genul de vin care-l convinge pe un bautor inrait de vinuri albe sa incerce si un pahar de vin rosu. Merge cu jumari, caltabosi, mezeluri fine.
Din capatul celalalt al tarii, tocmai din Mehedinti, am ales Syrah-ul meu preferat, de la Corcova (2011) pentru a reprezenta in degustare acest soi cu mare viitor pe plaiurile noastre. Are o incisivitate bine strunita, arome de fructe negre, ierburi aromate, ceva picanterie pe final, invelite intr-o roba eleganta. E un vin ce cere friptura, din cea fina, as merge pe un curcan in crusta, spre exemplu.
Am incheiat intr-un mod inedit, cu un vin alb sec, dar extrem de aromat: Oro Manisa 2012, de la Budureasca. Un blend de Tamaioasa Romaneasca si Chardonnay, cu note foarte fine de baric, fruct tropical din belsug, aluzii de miere de salcam si coaja de paine proaspata, e un vin invaluitor, dar totusi cu o surprinzatoare prospetime. Pentru cei ce doresc sa incheie masa intr-un mod inedit, fara dulcegarii siropoase, vinul acesta e o buna alegere, langa niste branzeturi maturate ori patiserie sarata.
Iata deci o selectie de vinuri langa care nu mi-ar fi rusine sa stau la masa de sarbatoare, doar preparate pe masura sa fie. Daca m-ati pune sa mai fac o data lista de vinuri pentru degustare, probabil ca as gasi si alte variante, dar asa e-n afaceri…