Cea mai dulce seara
Nu sunt un lacrimogen, nici melodramatic, dar nu cred ca gresesc cand afirm ca a fost o despartire siropoasa, dulceaga lipicioasa. Despartire, pentru ca am incheiat ciclul de patru degustari, despre care va povesteam in episoadele trecute, inamplate pe celebra terasa suspendata deasupra Clujului. Siropoasa si lipicioasa, nu pentru ca s-au farsat lacrimi amare si declaratii amoroase (sau cel putin, nu in timpul degustarii), ci pentru ca a fost dedicata vinurilor dulci de desert.
vinuri de desert romanesti
Bineinteles, soiuri locale, de la producatori locali, alesi sa fie din zone diferite si cu stiluri diferite. Iata ca si la capitolul acesta, exista suficiente vinuri interesante, si lucruri pe masura de aflat, care trec dincolo de acceptiunea generala ca vinurile dulci trebuie sa fie ….dulci, si cam atat. Am descoperit arome interesante, povesti obscure, suspans, asociatii gustative inedite, insotite de „oooh”- uri si „hmmmm”-uri admirative. Raman la convingerea mea, ca vinurile dulci, de desert, trebuie re-intelese, trebuie sa iasa din conul de umbra al spritului si sa isi recastige locul pe mese si in meniuri, alaturi de preparate potrivite, si servite cum trebuie.
Fara sa avem pretentia ca am epuizat subiectul, am aliniat urmatoarele:
–Busuioaca de Bohotin 2011 (si 2012!), Demidulce, Crama Basilescu. SIngura Busuioaca baubila si cinstita, dupa parerea mea, e un etalon al aromelor de trandafiri, al echilibrului, cu nuante bine conturate si in acelasi timp aeriene si diafane;
–Tamaioasa Romaneasca 2012, dulce, Prince Stirbey: un vin dulce clasic, facut intr-un stil clasic, de o crama pe cale sa devina …clasica. Un reper al vinificarii acestui soi, este plin de viata chiar daca este abia turnat in pahar, dar isi dezvaluie aromele dupa cateva rotiri serioase;
–Nectar de Transilvania 2012, Muscat Ottonel, dulce, Crama Liliac: cel mai dulce si mai aromat vin al serii, matasos, ametitor, aromat ca un bazar oriental, a lasat audienta fara cuvinte pentru minute bune;
–Cadarissima 2011, Cadarca dulce, Wine Princess: surpriza serii a fost acest vin care imbina structura, taninii si virilitatea unui vin rosu, cu aromele, delicatetea si catifelarea data de zaharul generos si perfect ascuns sub aciditate si tanini. Un vin potrivit pentru asocieri inedite, cu ciocolata amara, branza cu mucegai ori triamissu.
M-am bucurat, ca de fiecare data, de multitudinea de intrebari si comentarii interesante, si de o vreme tocmai potrivita pentru o degustare de vinuri de desert, in aer liber, pe terasa. Pe care sper sa o reintalnesc cat mai curand.
soare in pahar
Vinul din Cluj 
Pingback: ultima degustare a anului | Vinul din Cluj