Daca cineva mi-ar pune un pistol la tample (Doamne-feri!) si m-ar soma sa-i spun cu ce sticla de vin mi-as petrece eu o zi intreaga in aer liber, la tara, atunci aceasta ar fi.
Si asta pentru ca, intr-o buna dimineata semi-insorita de vara-toamna, o iei binisor pe dealuri cu sticla in traista, gasesti o locatie tematica, incerci cateva unghiuri pentru fotografie, aluneci in explorarea detaliilor, mai gusti un pahar, gasest un colt cu lumina buna, te prinzi in ludicul propus de jocul cu umbrele si forma sticlei, gasesti roata solara de pe eticheta repetata in lemnul de la temelie, si, pana dupamasa iti dai seama ca ai lunecat catva timp intr-o mica lume atemporala.
Mai mult decat o sesiune foto ori o degustare, e o bucurie, o poezie simpla -un haiku daca vreti- a ochilor si gustului, plina de gesturi marunte, repetitive, de la aranjarea sticlei in cadru, la imersarea in aromele fine si suple.
Vinul are trei parti, ca sa zic asa. Pentru privitorul trecator, voiajor grabit al aromelor si punctajelor, arata deceptionant de simplu si direct -niste arome verzi, discrete spre medii, de iarba de camp, mere de toamna si corcoduse, peste o aciditate inalta si un corp suplu. Pentru esteticianul pedant, sedus de epitete si descriptori, vinul are sumedenie de nuante si intorsaturi fine, zeci de variatiuni pe tema aromei de pajiste de toamna, picaturi de mere galbene, aluzii de ceara de albine, o textura elastica ca un dans, si un final aromatic, racoritor.
Iar pentru curiosii cu capul in nori, visatori moderni orbiti de ecrane palpitand de culori, vinul e ca o sculptura in lemn: de o asimetrie fermecatoare, data de duritatea suprafetei, de zgarcenia uneltei si de gandul calauzitor al mainii mesterului. Fiecare intorsatura scoate la iveala doar cat a vrut lemnul sa lase sa se vada, la fel cum fiecare pahar implineste cerul gurii celui care se opreste un moment din numarat crapaturile.
Alba Valahica 2013, Davino: Feteasca Alba, 12.5 % alcool, Ceptura.
Pingback: Din Feteasca-n Feteasca | Vinul din Cluj
„sticla de vin mi-as petrece eu o zi intreaga in aer liber”… doar o sticla? nu-i putin?
Mai visam, mai contemplam, mai fotografiem… 😉