Judecata Merlot-urilor
Ma intreb uneori daca n-am renuntat prea usor la roba juridica, fara sa simt gustul meseriei. Imi trece repede insa, si n-as da marketingul pentru altceva, mai ales ca am cateodata ocazia sa fac pe judecatorul (sau pe avocatul) vinurilor, la unele degustari.
Spre exemplu, joia trecuta la Bruno, cu o tinuta martiala si nepartinitoare, am descusut si chestionat cinci Merlot-uri romanesti, incercand sa le gasesc fisuri in „depozitii” si „probatoriu”. Nu va faceti griji, nu s-a lasat cu arestari si DNA, am fost mult mai pasnici: doar ce am destupat sticlele, am umplut paharele si am lasat vinul sa vorbeasca.
Cinci au fost marturiile, prezentate in ordinea varstei, si ma bucur ca am avut parte de vinuri de la producatori diferiti, din ani diferiti de recolta si din mai multe regiuni ale tarii: Liliac 2012, Villa Vinea 2011, Anima 2011, Prince Mircea 2010, si Domeniile Segarcea 2009.
judecata Merlot-urilor
Acum, ca idee, m-am bucurat ca vinurile au prezentat variatii frumoase, punand in evidenta atat influenta anilor de recolta, cat si a regiunilor si a stilurilor de vinificare. Am avut parte de o gama aromatica bogata, fiecare dintre vinuri avand un profil distinct.
Desi fiecare proba a avut fanii ei, intr-un final preferintele s-au polarizat spre extreme, ca sa zic asa. Dintre vinurile tinere, favoritul a fost cel mai tanar, Liliac 2012 respectiv. Iar dintre vinurile mai evoluate, preferatul clar (si al intregì degustari) a fost Merlot-ul 2009 de la Segarcea. Lucru care a insemnat o frumoasa surpriza pentru mine, si un semn ca publicul degustator incepe sa aprecieze vinurile ceva mai evoluate, mai fine si patinate, cu mai putina impetuozitate si aplomb, dar mai complexe si mai elegante. In acelasi timp, e un semn ca unele vinuri, chiar daca sunt din game destinate marelui retail ori segmentului de mijloc, au capacitatea de a tine bine cativa ani la sticla, si poate n-ar trebui sa le consumam cat mai grabit cu tot dinadinsul.
In incheiere, imi afirm inca o data deschiderea pentru astfel de degustari, care se apropie cel mai mult de ceea ce intalneste consumatorul in mod obisnuit prin meniurile barurilor si restaurantelor, si ii ofera ocazia sa aleaga mai in cunostinta de cauza, si poate mai inspirat.
Vinul din Cluj 