Ciresel si Ciresica
Decantorul e ca sutienul: poti sa ai nevoie de el sau nu, poti sa vrei sa-l folosesti sau nu. Tirbusonul si paharul sunt aproape obligatorii, rar poți fara. Cu imperecherea vinurilor dupa arome, insa, e vorba 100% de alegere. O faci pentru ca vrei, pentru ca-ti face placere si pentru ca vrei sa adaugi un twist serii.
La concluzia asta am ajuns recent, cand m-am imprietenit cu o pereche de vinuri din sudul Frantei, intr-un stil ce o sa se transforme curand intr-o preocupare si o obsesie. Unul -primit cadou- e ceva mai serios, structurat, tanini virili, textura aspra, postgust sangvin. Celalalt, luat de la WineUp pe bani putini, e lejer ca o pereche de pantaloni scurti, flusturatec, aromat, cu aciditate blanda, tanini timizi si arome crocante, suculente. Le uneste profilul aromatic -cu cirese joviale, primavaratece, acrisoare-dulci, care-ti pateaza barbia cu suc lipicios. Le-am zis Ciresel si Ciresica.
Ciresel si Ciresica
Cand gust din paharul Ciresicai, ma simt copil in vacanta de vara, mancand prin parc cirese pe stomacul gol, scuipand samburi dupa porumbei si amuzat de propria-mi pozna. Cand Ciresel imi duce paharul la gura, simt textura aspra-metalica, cazona, frecandu-se de papile, si ma face sa-mi doresc sa port barba si bereta. Am inceput cu barba.
Vinul din Cluj 
sa inteleg ca Ciresel e rouge-ul din Cotes du Rhone :), desi label-ul pozei zice altfel 🙂
Da, Ciresel e cel din dreapta, nu asa cum zice eticheta 😉
Această postare mi-a facut poftă de Cireșele. :))
imediat incepe sezonul. Pana atunci, raman vinurile… 😉