Ce bine ca esti…
„...ce mirare ca sunt„, spune refrenul. Si intr-adevar, e de mirare ca mai sunt producatori care au rabdarea (sau nebunia?) sa pastreze, depare de publicul avid de „prospaturi”, vinuri care deocamdata doar soptesc ceea ce vor canta mai tarziu, dupa ani buni petrecuti in racoarea vinotecii. Si mai ales cand vorbim despre soiuri care, pe nedrept, sunt exilate pe rafturile supermarket-urilor si categorisite drept „vin de gagici” ori „vin de sprit”, sau in cel mai bun caz „vin pentru sarbatori”, fara a le da o sansa sa spuna mai multe degustatorului.
aliniere Stirbey
Caci, atunci cand se aliniaza astrele, si vremea e buna, si ziua de 1 mai cade intr-o vineri, apare si o miraculoasa verticala de Tamaioasa Romaneasca, ba nu, chiar doua. La Dragasani, bineinteles.
Nu stiu alt loc de la noi unde s-ar putea gasi acest strugure atat de comun, si totusi atat de neinteles, vinificat in stiluri atat de diferite. Pe scurt, a fost vorba de doua verticale paralele de Tamaioasa, vinificata in sec, respectiv dulce. Ar fi putut la fel de bine sa fie degustate la un loc, pentru ca echilibrul intre aciditate, extract si restul de zahar rezidual este ceea ce conteaza, mai mult decat o cifra intr-o statistica si o incadrare intr-o categorie comerciala care satisface mai degraba nevoile birocratilor decat cele ale iubitorilor de vinuri.
mic dejun la Stirbey
viile din Dragasani
Pentru ca, daca e sa trag o prima concluzie dupa aceasta experienta ce iti reseteaza complet papilele, e ca cifrele de pe eticheta (grame de zahar) si categoriile statistice (sec, demisec, demidulce) au relevanta doar pentru cei ce cauta acest lucru -cifre si categorii. Singura cifra ce ar trebui sa preocupe un iubitor de vinuri este anul de productie, care are o amprenta asupra produsului final mai mult decat toti ceilalti factori la un loc.
degustare de Tamaioasa
Dar, revenind la vinurile prezentate, verticalele nu au fost foarte cuprinzatoare -cate 5 ani de recolta pentru fiecare dintre cele doua categorii. Anii nu au fost consecutivi, fie pentru ca in anumiti ani nu s-a produs sortimentul respectiv, fie ca in alti ani s-a folosit inchiderea cu dopuri de silicon, care nu au asigurat o pastrare optima vinului.
in antentia participantilor
As avea nevoie de 2-3 DEX-uri si o imaginatie mult mai bogata pentru a combina cuvintele in fel si chip in asa fel incat sa pot descrie toate aromele, nuantele, notele si tentele ce le-am descoperit pe parcursul acestei degustari. Am gasit atat vinuri ultra-minerale si citrice, cat si voluptoase, copate si dense, si o multime de senzatii intermediare. Dintre Tamaioasele seci, cea din 2009 are inca multi ani de viata inainte si un echilibru de invidiat, iar dintre cele dulci, cea din 2006 este de un farmec si de o delicatete aparte.
Am subestimat vinurile aromatice in general, acest soi, potentialul sau de exprimare si mai ales de pastrate, iar vinul, cu infinita lui rabdare si ironie, a asteptat aceasta zi insorita ca sa-mi dezvaluie cu gentilete ceea ce are de aratat. Asadar, ce bine ca esti, Tamaioaso…
Tamaioasa ROmaneasc Stirbey 2006 dulce
Vinul din Cluj 
OK, dar am văzut că au fost mai multe Tămâioase. Un comentariu despre fiecare în parte…
Păi, nu spui și tu care sunt acele vinuri degustate? Ne lași așa, cu ochi-n soare? Că în prima fotografie sunt la grămadă vinuri și spumante albe, roze și roșii. Zi și tu despre fiecare în parte ce și cum ca să știm despre ce e vorba. Așa, nu știm decât că ai făcut o degustare de vinuri din soiul Tămâioasă românească. Și cu ce ne ajută asta?
Articolul asta a fost despre Tamaioasa; despre celelalte vinuri degustate voi scrie intr-un alt articol.