Sunt anumiti producatori de vinuri pe care ii urmaresc constant, cu acea atentie aproape pedanta, ca un stalker. Mihail Rotenberg este e unul dintre ei. I-am descoperit vinruile acum niste ani, prin 2009, inca inainte de a pune pixul virtual pe pagina (la fel de virtuala) a blogului. Pe vremea aceea ascultam mult tehno și eram implicat pe branci in proiecte de IT. Si descopeream vinul rosu.
Apoi, nu mai stiu de ce, ne-am aprins intr-o discutie, si am avut prima polemica pe blog, referitoare la Rose-ul 2010. Pe care am trait-o si am savurat-o ca orice lucru facut pentru prima data. Dintre toate obsesiile lui (si sunt convins ca are multe), cea mai constantă pare sa fie cea pentru Merlot. Colorat, imbarligat, tepos si ciocolatiu, in cate feluri l-o fi facut, numele celor doi au ajuns aproape sinonime.
Mi-am amintit de el recent cand cautam un vin rosu sa-l torn, via pahare sarbatoresti, peste carnurile de pe masa pascala. Dilema-dilema: cu miel teoria cere Pinot Noir, porcului i-as da Cabernet, dar ce ma fac cu feluritele antreuri si gustari? Asa ca am adoptat o pozitie intransigenta fata de teorii, si am pus pe masa Rose-ul 2014 Rotenberg Ceptura. Merlot-Merlot, palid, acid si invigorant. Si m-am felicitat in gand auzind complimentul suprem: „se asorteaza cu aperitivele”.